Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.
Bucuria se impartaseste, nu si durerea. Aceasta ne apartine. E a noastra… Nu sufera imparteala.
Bucuria si durerea masoara greu orele; prima le face secunde, cealalta, secole.
Nimeni nu este exclus pe motive sociale de la loteria vietii, care primeste la joc pe mari si pe mici.
De durere, pe omul simplu il vindeca timpul, pe intelept, ratiunea.
Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.
Frica de durere duce la renuntare, care e totuna cu refuzul de a trai.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.
Noi ne calauzim faptele, unii mai mult, altii mai putin, prin placere si durere.
Pentru anumite pierderi ar trebui sa existe in inima omului nesecate izvoare de durere. Nu datorita curajului sau tariei judecatii te desprinzi dintr-o adanca mahnire; plangi amarnic si esti profund miscat; dar mai pe urma, esti atat de slab sau atat de nestatornic incat te impaci cu gandul.
Un dialog nu duce la nimic daca planurile de gandire nu coincid.
Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.