Citate de George Calinescu

Practic, arta pura, fara preocupari morale si probleme, e un nonsens critic.

Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.

Durerea morala modifica subtil conceptia noastra de viata.

Nimeni nu este exclus pe motive sociale de la loteria vietii, care primeste la joc pe mari si pe mici.

Nu uri femeia pe care ai iubit-o ieri... De altfel, cine uraste nu s-a vindecat de dragoste.

Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.

Numai omul care cunoaste pretul inalt al vietii se mai tine pe picioare in conditiile in care un animal sucomba.

Nobletea fara merit personal e sterila.

Cine plange in fata presupusului neant, care e o abstractie, e tot atat de absurd ca cel care se caina ca s-a nascut.

In marile jocuri ale vietii, descoperim in noi o forta neobisnuita sau o slabiciune pe care nu contam.

Oamenii si-au alcatuit un ideal al hazardului pentru a-si scuza propria lor imprudenta. Rareori lupta hazardul impotriva intelepciunii, iar oamenii cu minte patrunzatoare stiu sa indrepte pe drumul bun imprejurarile vietii.

Viaţa clasicului e inteligibilă, geometrică; a romanticului e cu sens ascuns. În termeni astronomici am zice: clasicul e un solar, romanticul e un selenar.

Arta are o functie sociala bine definita, ea este o scoala a moralei pentru cetateni.

Multora le-a dat norocul prea mult, nimanui destul.

Senectutea, sau mai bine zis sporul de ani, nu-i fara delicii, unii oameni bogati in ani capata o liniste leonina, teribila si dulce totodata, care face sa palpite inima tinerilor. Ca stejarul cel gros arzand, unii varstnici raspandesc dogoare, incalzesc fruntile juvenile si le exalta spre ideile si faptele generoase. Iar flacara le da lor insile un joc de umbre rembrandtiene, care ii fac expresivi si plini de sensuri.

Norocul? De cand alergi dupa el, ti-l faceai singur.

Criticul trebuie sa fie un raportor al umanitatii, iar nu un reporter al realitatii.

Invat cum un om mediocru poate ajunge mare.

Frica de durere duce la renuntare, care e totuna cu refuzul de a trai.

Ceea ce pare dezordine in mine este zburdalnicie. Ceea ce pare scandal este avant, ceea ce pare agitatie, este de fapt viata.