Citate de Fr. de La Rochefoucauld

Meritul oamenilor are anotimpul lui, intocmai ca fructele.

Adevarata dragoste e asemenea nalucilor; toata lumea vorbeste de ea si nimeni n-a vazut-o… Cand exista o iubire curata si neamestecata cu nici o alta patima, ea se afla in adancul inimii noastre si nici macar noi nu o cunoastem.

Norocul oamenilor este o roată și nu-i lasă mereu pe aceiași în vârf. © CCC

Este mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine însuți. (Maxime)

E o mare nebunie sa vrei sa fii singur intelept.

Există un anumit fel de iubire a cărei intensitate împiedică gelozia.

Sunt oameni rai care ar fi mai putin primejdiosi daca nu li s-ar intampla sa fie uneori si buni.

Ne impotrivim pasiunilor noastre mai mult din cauza slabiciunii decat datorita fortei noastre. © CCC

Nu e destul sa ai mari insusiri, trebuie sa te pricepi a le folosi cu cumpatare.

Ceea ce pare a fi generozitate este adeseori numai o ambitie deghizata, care dispretuieste micile interese, pentru ca nazuieste spre cele mari.

Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.

Avusese norocul să fie văduv de mai multe ori. (Parizianul eliberat) © CCC

Nu avem defecte care sa nu fie mai vrednice de iertare decat mijloacele de care ne folosim spre a ni le ascunde.

Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.

Valoarea suprema a omului consta in a face fara martori ceea ce ar fi capabil sa faca in fata tuturora.

Norocosii sunt cei carora li se indeplinesc toate; ghinionistii sunt cei carora li se intampla toate. © CCC

O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.

Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia... Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca... invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem... gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.

Cat timp poti face binele, nu intalnesti ingrati.

In raporturile cu semenii nostri, mai des le castigam bunavointa prin defectele decat prin insusirile noastre.