Fr. de La Rochefoucauld
François de La Rochefoucauld, 15 sept. 1613 – 16 mar. 1680, scriitor si moralist francez, fin observator al moravurilor si caracterelor. A trait 67 de ani.
Face parte din mișcarea literară a clasicismului și este cel mai bine cunoscut pentru maximele sale. Deși și-a publicat oficial doar Memoriile și Maximele, producția sa literară este foarte densă.
Născut la Paris, în 1613, într-o perioadă în care curtea regală ezita între a favoriza nobilimea și a o amenința, a fost considerat un exemplar desăvârșit al nobilului din secolul al XVII-lea.
François al VI-lea, Duce de La Rochefoucauld, Prinț de Marcillac, aparținea uneia dintre cele mai ilustre familii ale nobilimii franceze. A participat, de foarte tânăr, la complotul doamnei de Chevreuse împotriva lui Richelieu. De atunci, viața lui a fost punctată de evenimente nefericite; trimis pentru opt zile de închisoare la Bastilia, a optat pentru exil și s-a retras pe domeniul său, la castelul Verteuil, timp de doi ani. Când Richelieu a murit, s-a întors la curte. Mazarin i-a urmat lui Richelieu, dar animozitatea față de el nu s-a diminuat.
Rănit de mai multe ori în luptă, a fost pe punctul de a-și pierde vederea. Bucurându-se de favoarea lui Ludovic al XIV-lea, s-a dedicat reflecției. După moartea tatălui său, și-a luat titlul de duce de La Rochefoucauld.
Apoi și-a scris „Memoriile” pe care le-a consacrat regenței Annei de Austria, dar scandalul l-a obligat să își renege lucrarea. De atunci a frecventat saloanele „oamenilor cinstiți” și, sensibil la farmecul feminin, s-a împrietenit cu marchiza de Sévigné, doamna de Sablé și mai ales cu doamna de La Fayette.
Reflecțiile sale succesive l-au determinat să publice o lucrare inedită: „Maximele”, punctate de aforisme filosofice. La Rochefoucauld se va stinge după ce a primit ultima împărtășanie din mâinile episcopului francez Jacques-Bénigne Bossuet.
Opere principale:
– Memorii, interesant document istoric al epocii, în care este descrisă epoca Frondelor
– Maxime (Cugetări sau sentințe și maxime morale), expresie a conceptiilor sale filozofice, o operă de viziune pesimistă, remarcabilă prin acuitatea observației, care a introdus aforismul în literatura franceză.
[Fondă (Fronda Parlamentară și Fronda Prinților) : nume dat revoltelor din Franța, la mijlocul sec. XVII, ca urmare a politicii de întărire a absolutismului regal și a fiscalității excesive în timpul minorității lui Ludovic XIV (1648-1653), între Mazarin, nobilime și parlament.]
Citate asemanatoare
-
Există două feluri de statornicie în iubire: unul provine din faptul că găsim necontenit, în persoana pe care o iubim, noi temeiuri de a o iubi, și altul din faptul că ne facem o cinste din a fi statornici.Prudenta si dragostea nu sunt facute una pentru alta: pe masura ce dragostea creste, prudenta scade. © CCCSpiritele mediocre condamna tot ceea ce le depaseste intelepciunea.Lumea răsplătește mai adeseori aparențele meritului decât meritul însuși.Raceala si nepasarea in prietenie au motivele lor. In dragoste, nu exista alt motiv de a nu se mai iubi unul pe altul decat faptul de a se fi iubit prea mult.Fiecare isi invinovateste memoria: nimeni, judecata.Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.Cei care au cunoscut marile pasiuni sunt toata viata lor fericiti si nenorociti de a se fi vindecat.In raporturile cu semenii nostri, mai des le castigam bunavointa prin defectele decat prin insusirile noastre.Mila este o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din, vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.Ne-ar fi adeseori rusine de cele mai frumoase fapte ale noastre, daca lumea le-ar cunoaste izvoarele.Norocul pare deosebit de orb acelora pe care nu-i atinge.Spre a izbuti in lume facem tot ce ne sta in putinta pentru a da impresia ca am izbutit.Adevarata dragoste e asemenea nalucilor; toata lumea vorbeste de ea si nimeni n-a vazut-o… Cand exista o iubire curata si neamestecata cu nici o alta patima, ea se afla in adancul inimii noastre si nici macar noi nu o cunoastem.Inchipuirea nu este in stare sa nascoceasca atatea variate contradictii cate exista in sufletul fiecarui om.Uneori esti mai putin nefericit cand te minte fiinta iubita decat atunci cand iti spune adevarul in fata.Nu e destul sa ai mari insusiri, trebuie sa te pricepi a le folosi cu cumpatare.Dragostea e asemenea febrei; pe amandoua nu le putem stapani nici nu putem limita durata sau intensitatea lor.E o mare nebunie sa vrei sa fii singur intelept.Merit fara reusita exista, dar nu si reusita fara un oarecare merit.Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.