Un vers frumos e ca un arcus purtat pe fibrele noastre sonore. Nu sunt gandurile lui, ci propriile noastre ganduri, pe care poetul le face sa cante in noi. Cand ne vorbeste de o femeie pe care a iubit-o, el ne trezeste delicios de dulce in suflete iubirile si durerile noastre trecute. Poetul e un evocator. Cand il intelegem, suntem tot atat de poeti ca dansul. Toti cati suntem, purtam in noi cate un exemplar din fiecare din poetii nostri, pe care nimeni nu-l cunoaste, si care va disparea pentru totdeauna, odata cu toate variantele lui, cand vom inceta sa mai simtim. Si credeti oare, ca am iubi intr-atata pe liricii nostri daca ne-ar vorbi despre altceva, decat despre noi?
Dacă arta nu ne face mai buni, atunci la ce folosește?
© CCC
Chiar si literele lancezesc acolo unde gandirea nu se innoieste sub actiunea puternica si variata a vietii.
Toată arta este o luptă pentru a fi, într-un anumit fel, virtuos.
Fiecare dintre noi e ca o carte necitita pentru vecinii de viata.