În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.
Speranța este ca cerul nopții: nu există colț atât de întunecat în care ochiul încăpățânat să nu ajungă să descopere o stea.
© CCC
Noi toţi trăim cu speranţa de a fi pe placul cuiva.
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.
Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.
Speranta este numele unui bun nesigur.
Dispretuiesc pe aceia care nu nadajduiesc si nu cred in nimic.
Viata se cere prelungita cu inalte sperante.
Intamplarile neasteptate, ca si nenorocirile, rareori vin singure.
Teama insoteste speranta.
Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.
Nu spera în ceea ce nu se poate spera.
© CCC
Speranta este un imprumut acordat fericirii.
© CCC
E bine să fii copil uneori, şi niciodată nu e mai bine decât de Crăciun, când creatorul era el însuşi copil.
(Poveste de Crăciun)
© CCC
Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.
Toată lumea a spus-o; departe de mine gândul de a susține că ceea ce spune toată lumea trebuie să fie adevărat.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.