Citate de Henrik Ibsen

Sa nu-i iei omului speranta! Sa nu-i zdruncini increderea in oameni.

Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.

Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.

Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.

Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

Speranta este un imprumut acordat fericirii. © CCC  

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una.

Unde-i viata e si speranta.

Care este prima datorie a omului? Raspunsul e simplu: sa fie el insusi!

Viata se cere prelungita cu inalte sperante.

“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.

Speranţa este binele pentru care cheltuim cel mai mult şi pe care îl folosim cel mai puţin. © CCC

Omul superior rămâne credincios speranței. A nu persevera este fapta unui laș. (Herakles, 421-416)

Ce lucru incantator ca o fiinta sa fie creata pentru fericirea alteia. © CCC

Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.

Cei mai mari dusmani ai omului sunt teama si speranta.

Nu-ti poti pastra credinta, dragostea, toata fiinta ta intima, fara speranta.

Bucuria este aceea care innobileaza sufletul…si durerea, durerea cea mare, cand poti s-o depasesti, sa te ridici deasupra-i, s-o invingi.