În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.
Care este prima datorie a omului? Raspunsul e simplu: sa fie el insusi!
Acolo unde nu-i putere,
nicio chemare nu se cere,
cand nu poti fi ce-ar trebui,
fii numai ceea ce poti fi.
Mii de cuvinte nu-s cat o fapta, ia aminte.
Gasesti puteri noi chiar in slabiciunea ta... Soarta-ti lasa intotdeauna cate-o portita la vreme de cumpana.
Ce lucru incantator ca o fiinta sa fie creata pentru fericirea alteia.
© CCC
Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.
Nenorocirea osteneste: vanturile nu sufla mereu cu aceeasi turbare; norocul fericitior are un sfarsit. Totul trece, totul se schimba; omul cu sufletul intreg se increde pana la urma in speranta. Deznadejdea este lasitate.