În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
A crea versuri pentru melodii este ca și cum ai avea un mic filon în tine și am știut întotdeauna că într-o zi acest filon se va epuiza.
(Le Figaro, 22 iulie 2015)
© CCC
Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.
Viata se cere prelungita cu inalte sperante.
Speranta. Dorinta si asteptare infasurate in una.