În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Nadejdea si teama sunt nedespartite; nu exista teama fara nadejde si nadejde fara teama…nu suntem niciodata atat de nefericiti pe cat credem, nici atat de fericiti pe cat sperasem...Speranta, mincinoasa cum este, are cel putin avantajul de a ne duce la capatul vietii pe un drum placut.
Un caracter onest e mai sigur decat legea.
Fericirea este aceeași, fie la cei bogaţi, fie la cei săraci.
(Ion, 418)
Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.
Servitorul netrebnic nu ştie nici să se bucure de mulțumirea stăpânilor săi, nici să le împărtăşeasă durerea când ei sunt nefericiţi.
(Elena, 412)
…Raul isi are in lume compensatiile lui…poti sa te refaci din nenorociri si…in primejdii nu-ti rupi intotdeauna gatul...
Speranta: cea mai mare si mai dificila victorie pe care un om poate sa o obtina asupra sufletului sau.
Ce înseamnă abundența? Un cuvânt și nimic mai mult; înțeleptul se mulțumeşte doar cu strictul necesar.
(Fenicienele, 410-404)
Atata vreme cat exista viata, exista si speranta.
Schimbarea este plăcută întotdeauna.
(Oreste, 408)
Speranta este un imprumut acordat fericirii.
© CCC
In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.
Viata se cere prelungita cu inalte sperante.
“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.