În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.
Viitorul e ceva care se depaseste pe sine. Nu suportam viitorul, il faurim.
Nu oricui i se intampla orice.
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.