Citate de Nicolae Iorga

Nu poti iubi ceea ce nu cunosti.

Prost nu e cel ce nu înţelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înţelege pe toate pe dos.

Sufletul nu ti-l da decat cui iti da sufletul lui. Altfel, ramai fara nimic.

Ai toata viata un scolar pe care niciodata nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu insuti.

Sunt cugetari care sunt stele si altele, simpli licurici: lumea nu se indreapta dupa acestea din urma.

Nu intuneca cerul altora cu supararea ta.

Speranţa este binele pentru care cheltuim cel mai mult şi pe care îl folosim cel mai puţin. © CCC

Nu poti lucra fierul pana nu l-ai incalzit, si sufletele oamenilor tot asa de putin.

În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa. (Trestia revoltată)

De un lucru nu va puteti lepada: de voi insiva.

La urma urmei, mâine este o nouă zi. La urma urmelor, e şi mâine o zi. After all, tomorrow is another day. (Pe aripile vântului)

Obrăznicia e a cere de la alții mai mult decât ți se cuvine.

Infraneaza-ti teama prin speranta. Nici un motiv de temere nu e atat de puternic, ca sa nu fie si mai puternica convingerea ca uneori cele temute ne potolesc si cele sperate ne amagesc.

E adevarat ca paginile frumoase ale istoriei sunt coplesite ca numar de cele intunecate sau stropite cu sange, ca de aici mintile grabite scot motive de condamnare pentru umanitate, dar privite de la inaltimea trebuitoare, istoria povesteste un mare triumf al energiei omenesti, care e oprita adesea in loc, care pierde din roadele silintelor sale, dar care-si castiga inapoi, prin lupta indaratnica, cuceririle cotropite un timp de inconstienta barbarului, de nisipul deserturilor.

In fericire, ajungi adesea sa ravnesti la durerile fecunde.

Sufletul omenesc nu poate suferi golul si, oriunde il gaseste, pune poezie.

Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.

Toate fiintele omenesti traiesc cu idealuri si sperante — inalte sau mediocre —, care dau vietii lor un anumit sens.

Ideile sanatoase sunt acelea care pot zbura in lume.

E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata... Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.