Si in viata, in simtire, in scris, in gand, cand te uiti bine, ramane mai ales ce ai dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit. Prin instrainare de tine insuti, capeti si consecventa si staruinta si caracterul, si iubirea oamenilor.
Cand nu gasesti un cuvant, sa fii sigur ca gandul nu s-a limpezit inca.
Nu rasturna fara sa poti inlocui, nu darama fara sa poti cladi; nu tagadui, fara sa poti crea.
Persecutand, nu distrugi ideea: zdrobind colivia, eliberezi vulturul.
Scrie, sa pastrezi florile gandului tau, pe care altfel le ia vantul.
Istoria (...) este un mare tribunal in care se judeca popoarele si natiunile.
Lemn bun, lemn rau, aceeasi cenusa. Dar nu aceeasi flacara.
Omenirea nu e nici asa de buna, cat cred optimistii cu orice pret, nici asa de rea, cat sustin pesimistii fara leac. Ceea ce nu i se poate tagadui e ca intentiile ii sint de regula mai bune decat faptele. Luata in general, omenirea e insufletita de iubirea sincera a adevarului, a binelui si a frumosului.
Pamantul este stanca cea mare, de care omenirea, adevaratul Prometeu, e incatusata si sfasiata de vulturul indoielii. Ea a furat lumina si sufera pentru asta tortura.
Cultura poporului fara carti pentru acesta, nu se poate. Si fara cultura poporului, orice alcatuire economica, orice forma politica, n-au valoare.
Tineretea nu e aceea care isi numara anii, ci aceea care in avantul ei ii uita.
Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.
Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.
Sa te intrebi ce ai gresit in ziua in care nu mai ai dusmani.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.