Citate de Immanuel Kant

Care sunt scopurile vietii care in acelasi timp sa fie si obligatii? desavarsirea noastra insine, si fericirea altora.

Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.

Sublim este ceea ce, prin simplul fapt ca-l putem gandi, dovedeste existenta unei facultati a sufletului care depaseste orice unitate de masura a simturilor.

Muzica este limbajul emotiilor. © CCC

Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație și de temeri nesfârșite: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine. (Critica rațiunii pure, 1770-1781)

Cu cat omul are tabieturi, cu atat e mai putin liber si independent. © CCC

Actioneaza asa ca si cum maxima actiunii tale ar fi sa devina, prin vointa ta, lege naturala universala. Aceasta este celebra formula a imperativului categoric.

E adevarat ca paginile frumoase ale istoriei sunt coplesite ca numar de cele intunecate sau stropite cu sange, ca de aici mintile grabite scot motive de condamnare pentru umanitate, dar privite de la inaltimea trebuitoare, istoria povesteste un mare triumf al energiei omenesti, care e oprita adesea in loc, care pierde din roadele silintelor sale, dar care-si castiga inapoi, prin lupta indaratnica, cuceririle cotropite un timp de inconstienta barbarului, de nisipul deserturilor.

Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte.

Cei a caror viata are mai mare pret se tem cel mai putin de moarte.

Omenirea nu e nici asa de buna, cat cred optimistii cu orice pret, nici asa de rea, cat sustin pesimistii fara leac. Ceea ce nu i se poate tagadui e ca intentiile ii sint de regula mai bune decat faptele. Luata in general, omenirea e insufletita de iubirea sincera a adevarului, a binelui si a frumosului.

Cand dreptatea piere, nu mai este nimic care sa poata da pret oamenilor.

Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.

Frumosul este simbolul binelui moral. (Critica puterii de judecată, 1790)

Inteligenţa unui om se măsoară prin cât de multe incertitudini poate suporta. Inteligența ar însemna să-ți accepti ignoranța, întrebările despre viață și natură, despre sine și despre ceilalți. Acceptarea nu înseamnă ignorarea dificultăților cunoașterii sau renunțarea la înțelegere. Pur și simplu accepți că răspunsurile nu sunt definitive. © CCC

Doua lucruri umplu sufletul cu vesnic noua si adanca admiratie si veneratie cu cat mai des si mai staruitor gandirea umana se indreapta spre ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine. (Critica rațiunii practice)

A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.

Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?

Respectul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu; putem cel mult sa-l ascundem in afara, dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim inauntrul nostru.

Cel ce este indragostit nebuneste devine, in mod inevitabil, orb la defectele fiintei iubite, deși, in general, ii revine vederea la opt zile dupa nunta. © CCC