Citate de Immanuel Kant

Lipatti a fost pianistul cel mai pur dintre cei cu care am lucrat. Nu cred că a existat sau că va mai exista vreodată un pianist ca el. Nu poți spera să-l înțelegi decât de la înălțimea calităților sale de om și de muzician. Lipatti era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului. O natură deosebită, sensibilă, de o mare delicatețe sufletească și cu un spirit aristocrat.

Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte.

A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.

In muzica e ceva care ne minuneaza; as putea spune chiar ca este o minune. Muzica se afla intre idee si intruchipare; ca mijlocitoare nebuloasa ea se plaseaza intre spirit si materie; e inrudita cu amandoua si totusi difera de ele; e spirit, dar un spirit care are nevoie de masura timpului; e materie, dar o materie care se poate lipsi de spatiu.

Nu folosesc parfum, așa că nu am de gând să parfumez piesa lui Mozart. Nu o voi interpreta în stil rococo sau în orice alt stil. Eu doar cânt ce a scris Mozart în partitură. Asta e tot. © CCC

Actioneaza asa ca si cum maxima actiunii tale ar fi sa devina, prin vointa ta, lege naturala universala. Aceasta este celebra formula a imperativului categoric.

Inteligenţa unui om se măsoară prin cât de multe incertitudini poate suporta. Inteligența ar însemna să-ți accepti ignoranța, întrebările despre viață și natură, despre sine și despre ceilalți. Acceptarea nu înseamnă ignorarea dificultăților cunoașterii sau renunțarea la înțelegere. Pur și simplu accepți că răspunsurile nu sunt definitive. © CCC

Chiar îmi place latura intimă a cântăreţilor. Cu Piaf, era o putere a vocii care ieşea din comun. Piaf era unică. Dar ceea ce îmi place mai presus de toate este personalitatea timbrului vocii. Dacă auzi trei note de la Jacqueline Dulac, ştii că e ea şi nimeni altcineva! La fel şi la Marie Laforêt, Françoise Hardy sau Nicole Croisille. Sunt multe voci frumoase în cântec, cu registre fabuloase, dar sunt prea impersonale, nu știi întotdeauna cine cântă... © CCC

Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc. © CCC

Cand il ascult pe Beethoven, imi spun ca omul este mai mare decat zeii. Cand il ascult pe Mozart, imi spun ca zeii umanizati sunt mai mari decat omul. Iar cand il ascult pe Bach, imi spun: zeii si nimic mai mult!

Nu poate exista nicio justificare pentru muzică, în cele din urmă, dacă nu transmite elocvent și elegant pasiunile inimii omenești. © CCC

Doua lucruri umplu sufletul cu vesnic noua si adanca admiratie si veneratie cu cat mai des si mai staruitor gandirea umana se indreapta spre ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine. (Critica rațiunii practice)

Muzica poate fi o cale de autocunoaştere. Ea cere răbdare, o simfonie nu se înţelege din prima, dar până la urmă e o formă de iniţiere. Pui un disc şi dintr-o dată te simţi mai puţin singur, muzica te poartă şi te invită să priveşti înlăuntrul tău. Şi ce găseşti acolo? Melancoliile lui Chopin, frământările lui Beethoven, transparenţa lui Mozart, gravitatea lui Bach, care scot la suprafaţă propriile tale angoase, spaime, nelinişti, bucurii. Retrăindu-le, te cureţi, te linişteşti şi te echilibrezi.

Muzica este TOTUL.

Muzica a fost refugiul meu. Ma puteam strecura in spatiul dintre note si sa intorc spatele singuratatii. © CCC

Muzica le da inimilor noastre un suflet si gandirii, aripi. (Muzica) © CCC

Când nu compun, mă gândesc la acest lucru... © CCC

Îmi place să zâmbesc atunci când aud că oamenii mă apreciază. E şi zâmbetul un fel de muzică.

Actioneaza astfel incat sa intrebuintezi omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeuna ca scop, niciodata ca mijloc.

Cel ce este indragostit nebuneste devine, in mod inevitabil, orb la defectele fiintei iubite, deși, in general, ii revine vederea la opt zile dupa nunta. © CCC