Citate de Immanuel Kant

Sublim este ceea ce, prin simplul fapt ca-l putem gandi, dovedeste existenta unei facultati a sufletului care depaseste orice unitate de masura a simturilor.

Cand dreptatea piere, nu mai este nimic care sa poata da pret oamenilor.

Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.

Cu cat omul are tabieturi, cu atat e mai putin liber si independent. © CCC

Fericirea e un ideal al imaginatiei, iar nu al ratiunii.

Frumosul este simbolul binelui moral. (Critica puterii de judecată, 1790)

Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept.

Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte.

Sublimul emotioneaza, frumosul incanta.

Nu conteaza ce face natura din om, ci ceea ce el insusi face din sine.

Datorie, cuvant demn, care nu porti in tine nimic lingusitor, ci care ceri supunere, dar nu ameninti - ceea ce ar provoca aversiune si-ar speria firea pentru a influenta vointa -, fixezi numai o lege, care este acceptata chiar si de fire, si care fara voie isi dobandeste respectul (chiar daca nu este urmata), in fata caruia amutesc toate inclinatiile, chiar daca i se impotrivesc intr-ascuns.

A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.

Care sunt scopurile vietii care in acelasi timp sa fie si obligatii? desavarsirea noastra insine, si fericirea altora.

Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.

Actioneaza asa ca si cum maxima actiunii tale ar fi sa devina, prin vointa ta, lege naturala universala. Aceasta este celebra formula a imperativului categoric.

Poarta-te in asa fel incat oricare din faptele tale sa devina o regula universala de conduita.

Cel ce este indragostit nebuneste devine, in mod inevitabil, orb la defectele fiintei iubite, deși, in general, ii revine vederea la opt zile dupa nunta. © CCC

Actioneaza astfel incat sa intrebuintezi omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeuna ca scop, niciodata ca mijloc.

Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.

Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?