Citate despre Desavarsire

Inalta-ti sufletul atat de sus, ca nici o ofensa sa nu poata ajunge la el.

Viata e mereu lupta intre contrarii si nimeni nu este desavarsit, fiind insa pasibil de progres.

Doua lucruri umplu sufletul cu vesnic noua si adanca admiratie si veneratie cu cat mai des si mai staruitor gandirea umana se indreapta spre ele: cerul instelat deasupra mea si legea morala in mine. (Critica rațiunii practice)

Datorie, cuvant demn, care nu porti in tine nimic lingusitor, ci care ceri supunere, dar nu ameninti - ceea ce ar provoca aversiune si-ar speria firea pentru a influenta vointa -, fixezi numai o lege, care este acceptata chiar si de fire, si care fara voie isi dobandeste respectul (chiar daca nu este urmata), in fata caruia amutesc toate inclinatiile, chiar daca i se impotrivesc intr-ascuns.

Intaia grava preocupare este sa cauti perfectiunea, pe care n-ai s-o ajungi, desigur, niciodata, dar pe care trebuie sa o urmaresti neintrerupt cat iti dureaza firul, cu tenacitatea paianjenului nemiscat in mijlocul panopliei lui de matase.

Suntem toti facuti in asa fel incat am putea fi mai buni si cred ca cea mai mare inteligenta este tocmai aceea care sufera mai mult de limitele ei.

Aproape intotdeauna poti nazui sa ajungi pe felurite cai la culmile desavarsirii.

Omul e ceva nedesavarsit, care tinde necontenit spre ceva mai bun si mai mare decat el insusi.

A ne simti slabiciunea, a lua cunostinta de determinarile de tot felul care ne limiteaza viata, apoi a dori sa ne marim puterea asupra noastra insine si asupra lucrurilor, a ne largi sfera de actiune, a recuceri o independenta relativa in fata necesitatilor de tot felul care ne invaluie, acesta este mersul spiritului uman, in fata universului.

Doar diamantul slefuit poate slefui diamantul. Cum dar a fost slefuit primul diamant?

Cred ca trebuie sa ramanem cu inversunare noi insine, cu conditia sa crestem. Scopul fiecaruia dintre noi trebuie sa fie realizarea perfecta a tipului de om pe care il reprezentam.

Daca m-ar intreba cineva cum as putea sa formulez pe scurt esentialul din experienta mea pedagogica, eu as raspunde ca ea se rezuma la cat mai multe cerinte si, in acelasi timp, la cat mai mult respect fata de om.

Respectul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu; putem cel mult sa-l ascundem in afara, dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim inauntrul nostru.

Poarta-te in asa fel incat oricare din faptele tale sa devina o regula universala de conduita.

Sarmana faptura omeneasca e capabila de toate relele, dar tot in ea se gaseste si resortul evolutiei.

...nimeni nu poate fi considerat desăvârșit, dacă nu depăşeşte cu mult calităţile întâlnite în mod frecvent. O femeie trebuie să aibă vaste cunoştinţe de muzică, pictură, să ştie să cânte şi să danseze şi să cunoască limbi străine, pentru a merita un asemenea atribut; în plus, ar trebui să aibă un anumit "ceva" în felul în care merge, în tonul vocii şi în maniera de exprimare, altminteri nu merită nici pe jumătate să fie considerată astfel.

Cata vreme n-a ajuns la automatismul batranetii, firea omului se modifica neincetat.

Sublimul emotioneaza, frumosul incanta.

Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.

…rara, scurta bucurie de a simti ca te desavarsesti putin in fiecare an.