Citate de Immanuel Kant

Să fim realiști. Putem cu adevărat visa la umanizarea umanității? (Banca timpului care trece. Meditații cosmice) © CCC

Omenirea nu e nici asa de buna, cat cred optimistii cu orice pret, nici asa de rea, cat sustin pesimistii fara leac. Ceea ce nu i se poate tagadui e ca intentiile ii sint de regula mai bune decat faptele. Luata in general, omenirea e insufletita de iubirea sincera a adevarului, a binelui si a frumosului.

Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept.

Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație și de temeri nesfârșite: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine. (Critica rațiunii pure, 1770-1781)

Cand ne gandim de unde a pornit omenirea, si cand vedem unde a ajuns, aceasta lupta de veacuri ni se infatiseaza, fara sa vrem, intr-o lumina de epopee, trista adesea, dureroasa uneori, dar mareata intotdeauna. Aceasta epopee, al carei ritm il formeaza bataile de inima ale generatiilor trecute, in urmarirea fara preget a bunurilor ideale ale vietii, este istoria culturii omenesti. In fata ei suntem datori sa ne plecam fruntea cu respect si de pe inaltimile prezentului sa privim cu mai putina mandrie scaderile trecutului. Caci pe aceste inaltimi nu ne-am ridicat numai prin propriile noastre puteri. Daca suntem astazi ceea ce suntem, o datoram in cea mai mare parte trecutului. Progresele cu care ne falim atat de mult sunt produsul sfortarilor indelungate si penibile ale tuturor predecesorilor nostri, care au gresit ca sa nu mai gresim noi, care au suferit ca sa ne apropie pe noi de fericire, care si-au istovit energiile sufletesti ca sa ne dea noua macar putinta sa zarim aurora idealului, ce ramanea ascuns pentru ei in noaptea nepatrunsa a viitorului.

Care sunt scopurile vietii care in acelasi timp sa fie si obligatii? desavarsirea noastra insine, si fericirea altora.

Muzica este limbajul emotiilor. © CCC

Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.

Frumosul este simbolul binelui moral. (Critica puterii de judecată, 1790)

Sublim este ceea ce, prin simplul fapt ca-l putem gandi, dovedeste existenta unei facultati a sufletului care depaseste orice unitate de masura a simturilor.

Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.

Cel ce este indragostit nebuneste devine, in mod inevitabil, orb la defectele fiintei iubite, deși, in general, ii revine vederea la opt zile dupa nunta. © CCC

Pentru a iubi omenirea, trebuie sa o vezi de la distanta. © CCC

Lungul drum către umanizarea umanității este luminat de trei lumini: dorința de a înțelege lumea (știința), de a o înfrumuseța (arta) și de a ajuta ființele vii să trăiască (empatia). © CCC

Inteligenta unui individ se masoara in cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte.

Omenirea se iubeste prin tara ta si natia ta.

Cand dreptatea piere, nu mai este nimic care sa poata da pret oamenilor.

Respectul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu; putem cel mult sa-l ascundem in afara, dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim inauntrul nostru.

Actioneaza asa ca si cum maxima actiunii tale ar fi sa devina, prin vointa ta, lege naturala universala. Aceasta este celebra formula a imperativului categoric.

A fi fericit este in mod necesar aspiratia oricarei fiinte rationale.