Citate de Immanuel Kant

Omenirea nu e nici asa de buna, cat cred optimistii cu orice pret, nici asa de rea, cat sustin pesimistii fara leac. Ceea ce nu i se poate tagadui e ca intentiile ii sint de regula mai bune decat faptele. Luata in general, omenirea e insufletita de iubirea sincera a adevarului, a binelui si a frumosului.

Dacă aș crede în providență, aș îngenunchea în fiecare dimineață drept recunoștință că m-am născut într-un secol măreț în care omenirea a devenit, în sfarșit, conștientă că e atotputernică și a început să transforme lumea după pofta ei.

Muzica este limbajul emotiilor. © CCC

Datorie, cuvant demn, care nu porti in tine nimic lingusitor, ci care ceri supunere, dar nu ameninti - ceea ce ar provoca aversiune si-ar speria firea pentru a influenta vointa -, fixezi numai o lege, care este acceptata chiar si de fire, si care fara voie isi dobandeste respectul (chiar daca nu este urmata), in fata caruia amutesc toate inclinatiile, chiar daca i se impotrivesc intr-ascuns.

Unii oameni sunt de părere că am apărut din întâmplare. Cred că există ceva mult mai profund, despre care avem foarte puține bănuieli în acest moment. © CCC

Imperativul practic va fi acesta: poarta-te astfel incat sa consideri omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeauna ca scop, si niciodata ca mijloc.

Omenirea se iubeste prin tara ta si natia ta.

Frumosul este simbolul binelui moral. (Critica puterii de judecată, 1790)

Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație și de temeri nesfârșite: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine. (Critica rațiunii pure, 1770-1781)

Cu cat omul are tabieturi, cu atat e mai putin liber si independent. © CCC

Nu conteaza ce face natura din om, ci ceea ce el insusi face din sine.

Actioneaza astfel incat sa intrebuintezi omenirea, atat in persoana ta, cat si in persoana altuia, intotdeuna ca scop, niciodata ca mijloc.

Respectul e un tribut pe care nu-l putem refuza meritului, fie ca vrem, fie ca nu; putem cel mult sa-l ascundem in afara, dar nu putem impiedica totusi sa-l simtim inauntrul nostru.

Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.

Pamantul este stanca cea mare, de care omenirea, adevaratul Prometeu, e incatusata si sfasiata de vulturul indoielii. Ea a furat lumina si sufera pentru asta tortura.

Exista vreun om, oricat de putin cinstit, caruia sa nu i se fi intamplat cateodata de a renunta la o minciuna, prin care putea sa iasa dintr-o incurcatura, numai pentru motivul de a nu se face vrednic de dispret in ochii sai? Omul cinstit, lovit de o grea nenorocire, pe care ar fi putut sa o evite, nu este el sustinut de multumirea sufleteasca de a fi mentinut si respectat demnitatea de om in persoana sa, de a nu avea de ce sa se rusineze de el insusi si de a putea sa se cerceteze fara teama?

Trateaza umanitatea atat in persoana ta, cat si in a oricarui altcuiva, intotdeauna in acelasi timp ca scop, iar niciodata doar ca mijloc.

Omul a fost facut dintr-un lemn asa de noduros, incat e lucru indoielnic ca s-ar putea ciopli vreodata din el ceva absolut drept.

Sublimul emotioneaza, frumosul incanta.

Poarta-te in asa fel incat oricare din faptele tale sa devina o regula universala de conduita.