O, femeie, tu nu ești numai plămada măiestrită a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, și a oamenilor.
Ei te-nveșmântă mereu cu frumusețe din inima lor.
Poeții îți țes un văl din firele de aur ale-nchipuirii; maeștrii penelului dăruiesc mereu nemurire nouă chipului tău.
Marea îți dăruie perlele; ascunzișurile pământului – aurul; grădina verii – florile; să te-nvăluie, să te-acopere, să te facă mai de preț.
Strălucirea din inima oamenilor s-a răspândit peste tinerețea ta.
Tu ești pe jumătate femeie, pe jumătate vis...
(Poemul 59, Grădinarul)
(trad. Iv. Martinovici)
O cântare înaltă, o laudatio în eternitate, de o remarcabilă puritate, a femeii muză inspiratoare a creatorului în cadrul artelor.
…rara, scurta bucurie de a simti ca te desavarsesti putin in fiecare an.
Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus;
acolo unde cunoasterea e libera;
acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice;
acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului;
acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire;
acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte;
acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi;
In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.
Desavarsirea este scopul suprem si inaccesibil omului; actiunea infinita de a se desavarsi este menirea sa.
A dori desavarsirea tuturor este cea mai inalta treapta a iubirii.
Oamenii care pot dispretui pe semenii lor nu se vor ridica niciodata la adevarata noblete, fiindca, la randul lor, vor fi si ei dispretuiti de altii.
Sectarismul ii face pe oameni sa uite cu desavarsire adevarul simplu si evident ca omul este om.
A ne simti slabiciunea, a lua cunostinta de determinarile de tot felul care ne limiteaza viata, apoi a dori sa ne marim puterea asupra noastra insine si asupra lucrurilor, a ne largi sfera de actiune, a recuceri o independenta relativa in fata necesitatilor de tot felul care ne invaluie, acesta este mersul spiritului uman, in fata universului.
Lui Dumnezeu ajunge sa i se faca lehamite de marile imperii, dar niciodata de maruntele flori.
Nu vreau sa mă rog pentru a fi la adapost de pericole, ci pentru a le putea face faţă.
Nu in cerul instelat si nici in splendoarea unui coral ni se dezvaluie, in toata perfectiunea sa, maretia infinitului in finit; ea se afla in sufletul omenesc.
Adevarul trebuie sa invinga…pentru adevar trebuie sa lupti.
Judecati singuri si nu adoptati pur si simplu parerile altcuiva, fara sa le fi analizat cu discernamantul vostru.
Cea mai inalta educatie este cea care nu ne da doar informatie, ci face ca viata noastra sa fie in armonie cu intreaga existenta.
Perfectiunea nu poate fi atinsa niciodata, ramanand vesnic o treapta mai sus, pe care oricat te vei fi inaltat, vei avea inca sa o urci, tot mai neconsolat si mai fara speranta…iata adevaratul calvar.
Desavarsirea calitativa presupune, pe langa talent, si un lung exercitiu, care se castiga abia la maturitate. Un tanar poate fi o promisiune. Talentul trebuie insa verificat si sterilizat prin nenumarate incercari.
Ceea ce e socotit de unii gresit poate fi vazut de altii ca o virtute.
Cand realizam adevarul, sufletul nostru isi gaseste satisfactie chiar si in insuficientele si imperfectiunile sale.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.