Citate de Nicolae Iorga

Copiii invata bunatatea de la natura, iar rautatea de la oameni.

A lasa fiului tau o mostenire e ca si cum l-ai tine pe umeri, pe cand altii se caznesc sa se suie.

Tu insuti? Un vechi si bun prieten caruia trebuie sa-i refuzi orice concesie.

Scrie, sa pastrezi florile gandului tau, pe care altfel le ia vantul.

Pentru odihna ta sa lasi in fiecare zi, pana la moarte, tot ziua de maine.

Lemn bun, lemn rau, aceeasi cenusa. Dar nu aceeasi flacara.

Sufletul omenesc nu poate suferi golul si, oriunde il gaseste, pune poezie.

O cugetare? O latura de adevar care scanteie.

Sunt cugetari care sunt stele si altele, simpli licurici: lumea nu se indreapta dupa acestea din urma.

Lumii nu-i pasa ce crezi tu, ci numai ce-ai descoperit tu. Se poate sa-i foloseasca si ei.

A intelege oamenii, apoi a intelege lucrurile, pe urma a intelege ideile, aceasta este, de sus in jos, scara intelegerii.

Ai toata viata un scolar pe care niciodata nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu insuti.

E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata... Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.

Cel mai bun mijloc de a nu gresi e a nu lucra.

Sa te intrebi ce ai gresit in ziua in care nu mai ai dusmani.

Invatatura trebuie sa fie uneori un drum, intotdeauna un orizont.

A sti carte nu inseamna a sti intelepciune.

Faima rugineste daca nu o cureti prin munca in fiecare zi.

Si in viata, in simtire, in scris, in gand, cand te uiti bine, ramane mai ales ce ai dat altora, ce ai lasat de la tine, ce ai jertfit. Prin instrainare de tine insuti, capeti si consecventa si staruinta si caracterul, si iubirea oamenilor.

Daca tu aprinzi focul, nu esti sigur ca-l poti si stinge.