Citate despre Constiinta

Cand mori nu te uita la intunericul de dinainte, ci la lumina ce lasi in urma, si te vei stinge cu zambetul pe buze.

O! Sfintele mele carti, mai bune si mai rele, pe care soarta prielnica mi le-a scos inainte, cat va datorez ca sunt om, ca sunt om adevarat.

Nu rasturna fara sa poti inlocui, nu darama fara sa poti cladi; nu tagadui, fara sa poti crea.

Talentul neintrebuintat e un furt.

Inainte de a tipa impotriva scriitorului cu scrisul obscur, vezi cata lumina ai tu in mintea ta.

Persecutand, nu distrugi ideea: zdrobind colivia, eliberezi vulturul.

Faima rugineste daca nu o cureti prin munca in fiecare zi.

Nu exista nici un precept, chiar elementar, care sa nu fi prilejuit o indoiala si pretextul unei lupte ingrozitoare; insa biruinta finala a justitiei contra egoismului este fenomenul cel mai sigur si mai durabil al psihologiei, care demonstreaza izbanda constiintei si vadeste totodata puternica ei garantie.

Se spune ca pasari calatoare, care trec noaptea in carduri peste orase, se zapacesc de lumina ce-o imprastie acestea in intuneric, si pana in zori tot dau ocol orasului, nestiind incotro s-apuce; instinctele noastre mari si mici sunt ca aceste pasari: lumina constiintei le zapaceste…

Tineretea nu e aceea care isi numara anii, ci aceea care in avantul ei ii uita.

Utopia inseamna ceva care nu e nicaieri, decat setea sufletelor noastre dupa ce ar trebui sa fie.

... fiecare are de facut un singur lucru: datoria lui, datoria lui intreaga, orice s-ar alege de dansul dupa ce si-a facut datoria, pentru ca nu intereseaza acel care-si face datoria — intereseaza datoria care s-a facut.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.

Raul il apasa mai ales pe cel care l-a faptuit.

Constiinta curata e o perna moale pentru odihna.

Conștiința - singurul lucru incoruptibil despre noi. © CCC

Radacina convingerilor este experienta.

Facultatea noastra de a judeca inseamna o simpla contributie a experientelor ancestrale de-a lungul secolelor, contributie necontrolata si transmisa noua de legile multiple si capricioase ale ereditatii…transformismul, ale carui legi domina totul, domina in acelasi timp si evolutia constiintei umane.

Nu exista pentru om decat o singura nenorocire adevarata, nenorocirea de a se gasi vinovat si de a avea ceva sa-si reproseze.