Citate despre Constiinta

Viata ne invata sa cultivam uitarea, ca o masura de consolare a fiintei.

Unele spirite foarte adanci sunt atat de clare, incat apar ca fundul unui lac limpede, mai putin adanci decat sunt...

Nici o pasare nu are zbor prea inalt, daca nu zboara cu aripi proprii.

Raul il apasa mai ales pe cel care l-a faptuit.

Lacul oglindeste stelele fiindca vrea sa fie cer. (Elanul insulei)

Unii isi analizeaza cu atata staruinta slabiciunile, incat ajung sa le dea alt nume...

Oamenii in varsta fac prea multe obiectii, se sfatuiesc prea indelung, se aventureaza prea putin si se caiesc prea repede.

Nu poate exista intr-o fiinta omeneasca nimic cu adevarat fara gres, si caracteristica instinctului e ca poate fi tulburat, pus pe un drum gresit si inselat. E caracteristica lui. Daca n-ar fi asa, instinctul ar fi mai presus decat inteligenta, si animalul ar sti mai mult decat omul.

Ranile. Mai calde decat fiinta noastra sunt totdeauna ranile.

Filozofia e ,,Bemolul" vietii. Toate tonurile sufletesti le adanceste cu o jumatate de ton.

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? (Vei plânge mult ori vei zâmbi?)

Cand formulezi un aforism, trebuie sa-l aduci in situatia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva canonic incheiat, ca Biblia.

Cei mai multi isi sunt atat de straini, incat ar trebui sa vorbeasca la persoana a treia despre ei insisi - cam asa cum vorbesc copiii...

Picurul de roua improspateaza agreabil o floare, dar nu o fecundeaza.

Datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.

Trezirea conștiinței unei femei pare să înceapă de îndată ce înfruntă nedreptățile soțului ei.

Nu-l intrebati pe un poet ce ocupatie are. Il jigniti, intocmai cum jigniti soarele si luna, intrebandu-i ce confesiune au.

Privighetoare-a nopţii, ce aştri făcuţi plângeri ce flori făcute-acorduri, în inima ta cântă? Tu, pasăre-a plăcerii, din ce grădini cu îngeri sorbi apa cea curată ce-ţi moaie guşa sfântă? Ca vocea ta să fie-n triumf stăpână peste noaptea de mai, ce muzici se despletesc în spaţii naintea ta, din pieptul tău mic suind pe creste, imense ca o mare şi-un cer de incarnaţii? Oare atlazul lunii ţi-astupă fina urnă cu giuvaiere-azure, frumoase şi fidele? Un zeu îţi cântă-n suflet? Din ce adânc nocturnă eternitate ciocul tău ciuguleşte stele? (O privighetoare)

Idealurile umanitatii s-au impus intotdeauna cu mijloace inumane.

Femeie, ce mare porti in inima si cine esti? Mai canta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult, si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. (Dorul)