Cu-o mare de îndemnuri şi oarbe
năzuinţi
în mine
mă-nchin luminii voastre, stelelor,
şi flăcări de-adorare
îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.
Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărută
cu buze reci de gheaţă trupul.
Şi-nmărmurit vă-ntreb:
spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?
Pribeag cum sunt,
mă simt azi cel mai singuratic suflet,
şi străbătut de-avânt alerg, dar nu ştiu – unde.
Un singur gând mi-e rază şi putere:
o, stelelor, nici voi n-aveţi
în drumul vostru nicio ţintă,
dar poate tocmai de aceea cuceriţi
nemărginirea.
(Stelelor)
In istorie puterile irezistibile lucreaza in ascuns, ca vulcanii de pe fundul marii...
Trandafirii mint, visele mor.
Eu nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi -
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?
(Vei plânge mult ori vei zâmbi?)
Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.
Natura nu se dezminte; chiar si pe drum drept, sarpele tot numai in serpentina merge.
Un om care traieste in adancimile cele mai bogate ale vietii face lumii impresia, adeseori, ca s-a instrainat de viata.
Orice aforism trebuie sa fie astfel formulat incat sa spuna mai mult decat spune.
Poti adanci asa de mult o problema, incat sa faci imposibila rezolvarea ei...
Prin insasi natura sa aforismul ezita intre formula si aluzie.
Adam si Eva s-au cunoscut in Paradis. Si-n paradis continua pana astazi sa se cunoasca unul pe celalalt... urmasul lui si urmasa ei.
Deseori tinem la o credinta nu fiindca ni s-a dovedit, ci fiindca nu ni s-a dovedit contrariul ei. . .
Admira energia cuplurilor care vizitau Veneţia forfotind ca insectele.
(Marea întorsătură)
© CCC
Lauda nu e departe de admiratie, dar cea mai mare admiratie nu se manifesta prin cuvinte, ci prin tacere.
Noaptea e patria tuturor semintelor.
Dar ceea ce îmi place cel mai mult la tine este că nu eşti doar un profesor, care încearcă să explice lucrurile, ci le arăţi, le faci să se vadă, şi pentru asta devii poet şi vizionar.
(Scrisoare către Charles Péguy)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.