Citate despre Istorie

Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.

Aforismele cele mai valabile au un efect de descantec. Ele sunt ganduri care vrajesc.

Copilaria este inima tuturor varstelor.

Când prin oraş calci lin pe străzi sămânţa ulmilor, şi-n mers în adevăruri limpezi crezi - mai e nevoie de vreun vers?   Când muşchiul de pădure mult ne-alină-n vară verde dor şi glasul picurat ţi-ascult - mai e nevoie de-un izvor?   Când în bătaia vântului mlădie umbli pe colnic, pe-ntinderea pământului mai e nevoie de vreun spic?   Când între lipsă şi prisos ne bucurăm de câte sunt şi cântă pe subt glii un os - mai e nevoie de cuvânt?   Când îţi ghicesc arzândul lut cum altul de Tanagra nu-i, din miazănoapte până-n sud mai e nevoie de statui?   Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.

Setos iți beau mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amândouă, cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam. Si totusi tu-mi soptesti: "Mi-asa de dor de tine!" Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi pribeag pe-un alt pamânt.   Femeie, ce mare porti în inima si cine esti? Mai cânta-mi inc-o data dorul tau, sa te ascult si clipele sa-mi para niste muguri plini, din care infloresc aievea - vesnicii. (Dorul)

Numai orbit de patimile ei poti vedea ce-i viata...

Din ciocnirea a doua pietre nu se naste o piatra, ci o scanteie.

Visând, întrezărim prin doruri - latente-n pulberi aurii – păduri ce ar putea să fie şi niciodată nu vor fi. (Risipei se dedă florarul)

Ma tem de faptul ca istoria sistematizeaza, ca este o interpretare personala, care nu se recunoaste ca atare, sau, dimpotriva, ca scoate in evidenta cu agresivitate o teorie, ea insasi trecatoare, pe care o ia drept adevar.

Totul se pare ca are greutate, chiar si lumina. Numai farmecul femeii iubite este imponderabil.

Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Cine-si face prea multe planuri se lasa de obicei tot asa de mult condus de ,,moment" ca si cei care nu-si fac planuri deloc.

Este imposibil să scriem istoria antică pentru că nu avem suficiente surse și este imposibil să scriem istoria modernă pentru că avem prea multe. (Clio, 1909) © CCC

Matematicianul este imblanzitorul ce a domesticit infinitul.

Nu poti concepe arta fara indrazneala.

De multe ori e o datorie sa vedem in culori mai negre decat e de fapt; pentru ca din aceasta vedere sa izvorasca o lupta mai hotarata spre mai bine.

Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?

O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”