Când prin oraş calci lin pe străzi

sămânţa ulmilor, şi-n mers

în adevăruri limpezi crezi –

mai e nevoie de vreun vers?

 

Când muşchiul de pădure mult

ne-alină-n vară verde dor

şi glasul picurat ţi-ascult –

mai e nevoie de-un izvor?

 

Când în bătaia vântului

mlădie umbli pe colnic,

pe-ntinderea pământului

mai e nevoie de vreun spic?

 

Când între lipsă şi prisos

ne bucurăm de câte sunt

şi cântă pe subt glii un os –

mai e nevoie de cuvânt?

 

Când îţi ghicesc arzândul lut

cum altul de Tanagra nu-i,

din miazănoapte până-n sud

mai e nevoie de statui?

 

Când hoinărind, alăturea,

noi mână-n mână ne găsim

cu ochii la aceeaşi stea –

mai e nevoie de destin?

(Strofe de-a lungul anilor)

Share |

Comments are closed.

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.