Citate de Lucian Blaga

Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea. (Izvorul Nopții)

Un tip cu adevarat moral este sub raport etic mai exigent fata de sine insusi decat fata de altii.

Aforismele cele mai valabile au un efect de descantec. Ele sunt ganduri care vrajesc.

Aforismul are aer de evidenta numai cand exprima o ipoteza a inimii.

Limba este intaiul mare poem al unui popor.

Umbra e o reverenta pe care lumina o face intunericului.

Lupta reuseste mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decat succesul.

Inconstientul este partea geniala din fiecare muritor…

Orgoliul... este copilul ignoranței. © CCC

Frumoasa nu e in primul rand frumusetea, ci frumusetea usor atinsa de nefrumusete.

Valul este dorul marii de a saruta tarmul.

O personalitate e ca un munte: iti largeste orizontul daca stai pe umerii sai; daca-i stai insa la genunchi, iti stramteaza zarea, impiedicandu-te sa vezi si ce mai inainte ai vazut.

Consolatio mediocritas: orice fir de nisip se crede pe sine insusi o samanta de margaritar far-de noroc.

Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești: "Mi-așa de dor de tine!" (Dorul)

Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea.

Vietii nu i-am ramas dator nici un gand, dar i-am ramas dator viata toata.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Adam si Eva s-au cunoscut in Paradis. Si-n paradis continua pana astazi sa se cunoasca unul pe celalalt... urmasul lui si urmasa ei.

Prin insasi natura sa aforismul ezita intre formula si aluzie.