Citate despre Cunoastere de sine

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? (Vei plânge mult ori vei zâmbi?)

Ce este aforismul? O floare in stare de gratie. Aleasa sa conceapa Logosul si sa-l nasca.

Picurul de roua improspateaza agreabil o floare, dar nu o fecundeaza.

Ah! Sa coboare-n sine insusi, nu-i da prin minte nimanui: priveste fiecare traista ce-o poarta cel din fata lui.

In orice mare cultura pietrele de hotar sunt poetii si filozofii.

O minte aleasa este adesea mai plina de absurditati decat o minte comuna din simplul motiv ca e mai consecventa.

Lupta reuseste mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decat succesul.

Cu penele altuia te poti impodobi, dar nu poti zbura. Acest lucru nu-l prea stiu oamenii, dar il stiu pasarile.

Frumoasa nu e in primul rand frumusetea, ci frumusetea usor atinsa de nefrumusete.

Ocupa locul ce ti se cuvine, ca sa nu fii nevoit sa te ridici.

Poti adanci asa de mult o problema, incat sa faci imposibila rezolvarea ei...

Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.

O fata frumoasa e o fereastra prin care privim in paradis.

Un ganditor care nu are mereu sentimentul ca dibuie poate fi un bun operator matematic sau avocat, dar nu un ganditor.

Sunt oameni a caror fata este medalia fiintei lor. Si sunt oameni a caror fata este reversul medaliei.

Nu rareori suntem asa departe de "adevar" numai fiindca ne sfiim sa spunem absurditati.

Fiecare cunoscandu-si cusururile, se va putea feri de ele.

Zi de zi sa fii ca tine! Nu fi azi unul, altu-apoi si altul peste-un an sau doi, Ceea ce esti sa fii din plin, nu doar putin cate putin.

Exista doua realitati, a caror imensa zdrobitoare greutate nu o simtim, dar fara de care nu putem trai: aerul si istoria

Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.