Cand vocea linistii imi atinge cuvintele,
O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.
Fiti voi insiva, nu imitati pe nimeni. Aveti sub picioarele voastre izvoare de apa vie. Nu invidiati popoarele batrane, ci priviti-l pe al vostru. Cu cat mai adanc veti sapa, cu atat veti vedea tasnind mai mult viata.
Fericirea a ajuns la mine pe căi ocolite. Reţeta nu o pot da, pentru că sunt mulţi oameni care nu ar digera procesul de fabricaţie. Fericirea este probabil momentul acela scurt de extaz când întâlneşti un bărbat care îţi place sau îţi cumperi o geantă sau dai cu un parfum extraordinar. Genul ăla de fericire ţine puţin şi nu e durabil. Aş miza mai mult pe o pace interioară, care este rezultatul unei împăcări cu sine, cu destinul, aşa cum spuneau anticii este important să ne cunoaştem pe noi înşine, este excursia cea mai grea, pentru că o dată ce avem curajul să ne privim cu luciditate, urmează faza a doua, care este cea mai importantă, să schimbăm ce nu e bine pentru noi, în relaţiile cu ceilalţi sau cu destinul. Sunt lucruri care nu ne ies fiindcă nu ne sunt scrise şi nu le putem obţine cu forţa. Nicio viaţă nu este perfectă.
Ce sîntem, de fapt? O mare parte din ceea ce gîndim e o colecţie de simpatii şi antipatii, obiceiuri, tipare. În esenţa noastră stau valorile, iar deciziile şi acţiunile noastre reflectă acele valori.
Cunoaște-te pe tine însuți. (Gnothi seauton, gr.; Nosce te ipsum, lat.)
Socrate (470-399 î.e.n.)
Căutătorul sincer a început în mod înţelept să caute răspunsuri în interior, să se cunoască pe sine. Ca o dovadă în acest sens, pe frontispiciul templului lui Apollo din Delphi, o veche maximă spune: „Homo nosce te ipsum” – în greacă, Gnothi Seauton, atribuită mai întâi primului filosof grec Thales din Milet (635 – 543 î.e.n.) – şi înseamnă „Omule, cunoaşte-te pe tine Insuţi”, continuarea fiind „şi vei cunoaşte universul şi zeii”. Se remarcă aici cuvântul cunoaştere. Este vorba însă despre o cunoaştere superioară, transcendentală, o cunoaştere a ceea ce este cu adevărat Divin.
De fapt, la origine, pierdută în negura vremurilor, îndemnul nu este, așa cum se crede adesea, o invitație la introspecție. Această formulă imperativă, înscrisă pe friza de sub frontonul templului lui Apollo din Delphi, invita oamenii să se recunoască slabi în fața zeilor. Templul din Delphi era închinat zeului Apollo și găzduia celebrul Oracol care, prin intermediul preotesei Pythia, în cadrul unui ceremonial mistic, oferea răspunsul zeului la întrebările pelerinilor.
Ruinele templului lui Apollo din Delphi, unde se spune că ar fi fost gravat dictonul “Gnothi seauton”
Socrate i-a schimbat sensul. “Cunoaște-te pe tine însuți” însemna pentru el: să știi că ești doar un om care are opinii, dorințe și prejudecăți.
Socrate ne invită să cunoaștem ceea ce suntem cu adevărat noi înșine, adica nu corpurile noastre, ci sufletele noastre, și nu tot sufletul nostru, ci partea sa rațională. Filosofia socratică este într-adevăr o antropologie, având în centrul său cunoașterea omului. (A se vedea comentariul din dialogul lui Platon, Alcibiade I – sau Despre natura omului)
Astfel, a se cunoaște pe sine însuși apare drept obiectivul către care oamenii trebuie să tindă. Mai mult, este chiar cunoașterea esențiala ce condiționează orice altă formă de cunoaștere.
De exemplu, în sfera gândirii, omul de știință nu trebuie să se piardă în raționamentele sale și să acționeze în afara conștiinței; în sfera sentimentelor, oamenii nu trebuie să se lase conduși orbește de dorințe, de resentimente sau de ură; în sfera acțiunii, oamenii trebuie să fie capabili de autocontrol și să nu se lase conduși de împrejurări. A ști să fii înțelept determină în primul rând raportul individului cu sine.
A te cunoaște permite o mai bună interogare despre: “Ce este frumusețea?”, “Ce este dreptatea?”, “Ce este binele?”. Ne-am fi dorit ca Socrate să le fi găsit răspunsuri definitive și, adesea, suntem dezamăgiți. Dar esențialul nu constă în acumularea de cunoștințe, în a putea formula răspunsuri de-a gata, reconfortante, ci în a reflecta tu însuți, ca om, servindu-te de propria-ți rațiune. Nu mai sunt zeii sau tradițiile care ne vor ierarhiza valorile, ci cercetarea rațională.
Socrate nu a scris un rând! Dacă știm atât de multe lucruri despre el, aceasta este grație dialogurilor lui Platon care nu a încetat să-l puna în valoare.
***
Antropologie (gr. ántropos, om): stiință care se ocupă cu studiul originii, evoluției și varietății biologice a omului.
© CCC
Pe măsură ce iti devine mai clar cine esti, vei fi mai în măsură să decizi ce este mai bine pentru tine – pentru prima dată.
© CCC
Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine.
(Chitra)