Inainte de toate, din lucrurile lumii acesteia, unele stau in puterile tale, altele nu… Prin urmare, ia aminte. De vei confunda sfera libertatii cu a necesitatii, sau sfera suveranitatii tale cu a fatalitatii universale, sa stii ca mergi de-a dreptul la ciocniri, amaraciuni si nenorociri inevitabile, si deci la conflicte si cu omenirea si cu Dumnezeu. Din contra, daca vei distinge cu precizie sfera ta proprie de cea straina tie, faptele tale nu vor cunoaste nici inceput, nici oprire fortata din afara; nu te vei plange de nimeni, nici nu vei da vina pe nimeni; si contand in toate numai pe vointa ta, nu te poate nici atinge, nici dusmani nimeni; caci n-are nici cum, nici de ce.
Nu exista prilej mai minunat pentru daruire decat sa poti da, zi de zi, tot ce ai mai bun si mai adevarat unei fiinte cu sufletul deschis.
Port in mine o povara apasatoare: povara bogatiilor pe care nu le-am impartit cu altii.
- Luna, ce astepti?
- Astept sa salut soarele si sa dispar in fata lui.
Acesta este efortul intregii vieti de a constientiza si aprecia adevaratul sine.
(Chitra)
Sufletul omului trece prin diferite stari; oricare din noi e uneori bine dispus, alteori abatut; nu poate fi intotdeauna la fel. E o greseala sa judeci oamenii dupa toane.
Priveste inauntrul tau; acolo vei gasi izvorul binelui, izvor nesecat; dar sapa necontenit.
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec inca nenascut.
Ah! Sa coboare-n sine insusi, nu-i da prin minte nimanui:
priveste fiecare traista ce-o poarta cel din fata lui.
Una e sa stii adevarul despre tine insuti, si alta sa-l auzi spus de altul.
Frumusetea nu se masoara prin volum. O singura floare face sa se vada un pom mare; o singura stea da armonie intregului cer intunecat.
Acolo unde cugetul e neinfricat si omul tine capul sus;
acolo unde cunoasterea e libera;
acolo unde lumea n-a fost impartita de inguste ziduri domestice;
acolo unde cuvintele tasnesc din adancurile adevarului;
acolo unde efortul neobosit isi intinde bratele catre desavarsire;
acolo unde suvoiul limpede al ratiunii nu s-a pierdut in mohoratul desert al obisnuintei moarte;
acolo unde cugetul e calauzit de Tine spre o gandire si o actiune din ce in ce mai largi;
In acel paradis al libertatii, ingaduie, Parinte, sa se trezeasca patria mea.
Omul va deveni mai bun, cand o sa-i aratati cum este el in realitate.
Nu vreau sa mă rog pentru a fi la adapost de pericole, ci pentru a le putea face faţă.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.