De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
Cand dorim cu multa ardoare un lucru, nu mai gandim temeinic asupra a ceea ce credem si a ceea ce nu credem.
Cand vocea linistii imi atinge cuvintele,
O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.
Nu exista ocupatie mai rodnica decat aceea care ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insine.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.