Citate despre Cunoastere de sine

Cei ce nu stiu sa puna in ,,concluzie” o leaca de substanta ce nu se gaseste in ,,premise”, sa lase stiinta in pace.

Ah! Sa coboare-n sine insusi, nu-i da prin minte nimanui: priveste fiecare traista ce-o poarta cel din fata lui.

Cei ce se cunosc pe ei insisi, stiu ce le este prielnic, si deosebesc lucrurile pe care sunt in stare sa le faca sau nu. Ei se marginesc a face ceea ce stiu; cauta sa dobandeasca ceea ce le lipseste si, ferindu-se de tot ce este mai presus de puterile lor, ocolesc ratacirile si greselile.

Exista lucruri adanci, care in lumina artei pot fi intelese cu mult mai limpede decat in lumina stiintei. Se spune ca apa unor mari e mai stravezie in lumina lunii decat in lumina soarelui.

Eu nu mă căiesc, c-am adunat în suflet şi noroi - dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi? (Vei plânge mult ori vei zâmbi?)

Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.

Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.

Norii negri nu intuneca curcubeul, ci-l arata si mai bine.

Mana stanga se aseamana la perfectie cu mana dreapta atat prin forma cat si prin dimensiuni si totusi mana stanga n-o poti imbraca in manusa mainii drepte.

Fereste-te de "falsa vocatie"... sa te aperi tu singur de tine insuti. Fii mereu stapanit de teama de a nu te insela asupra ta, de a nu te lasa amagit de aparente. Incearca-ti sinceritatea asupra ta, pentru a o face clarvazatoare si folositoare... Cauta cu rabdare ceea ce este esential in firea ta. Incearca sa-ti descoperi, putin cate putin, adevarata personalitate. Nu-i usor! Multi nu izbutesc niciodata. Nu te zori, caci n-ai nici o graba. Trebuie sa dibui multa vreme inainte de a sti cine esti. Dar atunci cand te vei fi gasit pe tine insuti, azvarle repede toate vesmintele de imprumut.

Urasti viata? Nu cred. Viata e ca o femeie pe care o iubesti si care te insala. Toata ura ce ti-o indrepti impotriva ei e in fond tot dragoste.  Oare ai uri pe femeia care te-a inselat daca n-ai mai iubi-o inca?

Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.

Un personaj alcatuit numai din lumini, fara umbre, nu are plasticitate, nu e viu. In viata, e ca si in desen.

Cand esti in stare sa te cunosti pe tine insuti, rar se intampla sa te inseli asupra propriei tale sorti, si presimtirile nu sunt, de cele mai multe ori, decat parerile pe care ni le facem despre noi, dar pe care nu ni le-am marturisit decat pe jumatate.

Virtualmente, orice ideal este o mustrare de constiinta.

Uneori iti trebuie timp ca sa te lamuresti chiar asupra propriilor tale sentimente.

Cel dintai capitol din credo-ul meu este ca savarsesti o crima impotriva culturii, daca te impodobesti cu ea din lux si nu o asimilezi din necesitate organica.

Aforismul. Cand formulezi un aforism, trebuie sa-l aduci in situatia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva canonic incheiat, ca Biblia.

Un om care traieste in adancimile cele mai bogate ale vietii face lumii impresia, adeseori, ca s-a instrainat de viata.

Ca adevarul poate avea si influente dezastruoase asupra noastra, nu marturiseste asupra valorii sale ideale, ci dovedeste numai slabiciunea noastra; suntem ca bolnavii care nu pot suporta aerul aspru si curat al muntilor.