Citate de Charles L. de Montesquieu

Uneori iti trebuie timp ca sa te lamuresti chiar asupra propriilor tale sentimente.

Nu e totul sa traiesti, fie si intr-un fel interesant. Trebuie sa ai ragaz pentru a-ti contempla viata.

A avea informatii precise asupra posibilitatilor, aptitudinilor, puterilor noastre proprii inseamna intrucatva a realiza anticul ,,cunoaste-te pe tine insuti”.

Nu trebuie sa-i lasi pe altii sa descopere ceea ce reprezinti. Defineste-te singur, daca ai aceasta veleitate si vei fi crezut.

Excesele introspectiei: in oglinda in care te privesti nu incerca sa-ti vezi si respiratia. Altfel, ii tulburi luciul. Si atunci, nu te mai vezi deloc.

Ocupa locul ce ti se cuvine, ca sa nu fii nevoit sa te ridici.

Cand vocea linistii imi atinge cuvintele, O cunosc si astfel ma cunosc pe mine.

Nu exista ocupatie mai rodnica decat aceea care ne ajuta sa ne cunoastem pe noi insine.

Esti uneori atat de deosebit de tine insuti, precum esti de deosebit de altii.

Se pare ca e in firea placerilor sa fie de scurta durata.

Mult face pentru linistea noastra sufleteasca si obiceiul de a te cerceta pe tine insuti si toate ale tale.

Vegheati asupra voastra, invinuiti-va singuri, judecati-va apoi, cereti iertare cateodata, si daca este nevoie, dati-va si cate o pedeapsa.

Trebuie sa te cunosti pe tine insuti. Cand acest lucru nu te-ajuta sa gasesti adevarul, te-ajuta cel putin sa-ti pui ordine in viata si nimic nu e mai just.

Daca ne cercetam bine, aproape intotdeauna vom gasi in noi un defect pe care-l condamnam la altii.

Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.

E bine sa stiti ce vi se datoreaza, pentru ca nu cumva sa cereti oamenilor ce nu vi se cuvine.

Vocea care șoptește în singurătate: ridică-te, pornește la drum, mergi în întâmpinarea ființei tale pe care nu o cunoști, pe care preferi să o ignori pentru că această stare este mai liniștită. (Spiritul singurătății) © CCC

Istoria sufletului omenesc e poate mai interesanta si mai folositoare decat toata istoria unui popor intreg, mai ales cand e rezultatul observatiilor facute de inteligenta unui om matur asupra propriei sale persoane. Si cand este scrisa fara dorinta vanitoasa de a trezi compatimire sau mirare.

Omul este dator sa se cunoasca pe sine insusi, sa-si cunoasca puterile si lor sa li se potriveasca.

Ce sîntem, de fapt? O mare parte din ceea ce gîndim e o colecţie de simpatii şi antipatii, obiceiuri, tipare. În esenţa noastră stau valorile, iar deciziile şi acţiunile noastre reflectă acele valori.