Dar a venit 1944: ocupaţie sovietică, închisori, teroare, schimbări de istorie şi de destine. Tata, ascuns ani de zile, cu pământul, casa şi pensia luată, sora mea eliminată din liceu pentru origine nesănătoasă. Eu, cu specialităţi burgheze: Engleza, Germana, Istoria artelor, Drept internaţional… Trebuia să întreţin familia. Singura soluţie găsită de o prietenă în aceeaşi situaţie: Institutul Maxim Gorki. De acolo, unde nu se cerea nici o origine socială, nici autobiografii, am ajuns la Editura de Stat, redactor. Iar de aici, prin şeful secţiei, care-mi fusese coleg de conservator, Silvian losifescu, om fin şi cultivat, deşi idealist, am ajuns asistent la catedra de Literatură Română, cu acordul lui G. Călinescu, în 1949…
Iar după 1965, în cei zece ani de deschidere, am putut circula în lume purtând cu mine aceleaşi valori. Am format generaţii întregi în duh românesc şi chiar creştin, prin cursurile şi scrierile mele, dar cu ce strategii, numai eu ştiu!
După 1980, însă, atmosfera era irespirabilă, deşi eram încă director la Institutul «G. Călinescu». M-am putut desfăşura liber în ultimii ani doar ca director al Accademiei di Romania din Roma, între anii 1991–1996…
(Convorbiri în cumpănă de Alexandru Deșliu)
De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC
Daca exista in lume o forta, care poate sa depaseasca frica pe deplin, sa nimiceasca orice pericol, sa ramana nepasatoare la orice paguba pana si fata de moarte, aceasta forta este iubirea.
Un fir de praf nu murdareste o floare.
(Pe patru voci)
© CCC
Ceea ce esti nu poti vedea, ceea ce vezi e doar umbra ta.
A iesi din limitele sensibilitatii noastre si a viziunii noastre mentale pentru a atinge o mai mare libertate, acesta este sensul nemuririi.
(India si sufletul ei)
© CCC
Uneori trebuie sa treaca timp pana sa-i intelegi pe oameni.
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Judecati singuri si nu adoptati pur si simplu parerile altcuiva, fara sa le fi analizat cu discernamantul vostru.
Cand dorim cu multa ardoare un lucru, nu mai gandim temeinic asupra a ceea ce credem si a ceea ce nu credem.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.
In lumea aceasta, cei ce au curajul sa infrunte si sa rezolve problemele noi de viata sunt cei ce contribuie la progresul societatii.
Stralucita e acea tinerete la care ai ajuns prin maturitate.
Am primit invitaţia la festivalul lumii, şi mi-am jucat rolul atat cat am putut.
Iubirea este sensul ultim a tot ceea ne inconjoara. Ea nu este un simplu sentiment, este adevarul, este bucuria din care izvoraste intreaga creaţie.
© CCC
Stelele nu se tem ca ar putea fi luate drept licurici.
Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure
Sunt dispus sa recunosc drepturile societatii asupra mea, atata vreme cat societatea recunoaste drepturile mele asupra ei. Daca ea refuza sa ma considere om, si vrea sa faca din mine o unealta, nici eu nu ma voi inchina in fata ei.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.