Citate despre Maturitate

Cel mai mare inamic al lucrurilor care au un pret pe lume nu sunt pacatele - caci viciile isi au si ele pretul lor -, ci deprinderea. Dusmanul de moarte al sufletului este hartuiala de fiecare zi.

Inteligenta este aceea care trebuie sa desavarseasca opera intuitiei.

Recunoşti un om imatur fiindcă vrea să moară nobil pentru o cauză, în timp ce omul matur vrea să trăiască umil pentru una. (De veghe în lanul de secară)

O opera solida isi supravietuieste siesi.

Toată fericirea stă în creaţie, iar a crea înseamnă a distruge moartea.

Feminitatea le-a insuflat dintotdeauna putere celor mai buni dintre bărbaţi.

Morala este doar igiena gândului şi a inimii.

Soseste un anotimp al vietii cand, dupa ce ai facut toate calatoriile, dupa ce ai istovit toate experientele, nu simti alta placere mai vie decat sa studiezi si sa adancesti lucrurile pe care le stii, sa savurezi ceea ce simti, sa vezi si sa revezi oamenii pe care ii iubesti, delicii pure ale inimii si ale gustului in anii maturitatii.

Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni la timpul sau amintire. Este maturitatea. Pentru a ajunge la ea trebuie tocmai sa ai amintiri.

În prietenie, nu există nici datornici şi nici binefăcători.

Nu există vremuri posomorâte, ci doar oameni posomorâţi.

Prietenia e un stapan tot atat de poruncitor ca si dragostea… E mult mai mult. Pentru ca dragostea e risipitoare, ia si da cu amandoua mainile. Prietenia e discreta, se multumeste cu putin. Dar acest putin e tot ce e mai bun pe lume.

Imaturitatea este incapacitatea de a-ti utiliza inteligenta fara a fi ghidat de o alta inteligenta.

Oare prin ce trista fatalitate omul nu se poate bucura in acelasi timp de toate facultatile naturii sale, de toate perfectiunile, de care nu e susceptibil decat la varste diferite?... in momentul in care spiritul omului a ajuns maturitatea, trupul lui incepe sa-si piarda puterea... inteligenta a crescut, dar sufletul si-a pierdut elasticitatea si impresionabilitatea; ... dar, pentru ce omul, la urma urmei, n-ar suferi si el soarta comuna tuturor fiintelor ? Cand culegem fructul cel minunat mai putem oare avea pretentia sa respiram in acelasi timp si parfumul florii? Tineretea a avut nevoie de acea delicatete a sensibilitatii, pentru a ajunge sa stapaneasca, la maturitate, siguranta spiritului. Se poate ca oamenii foarte mari sunt tocmai aceia care au pastrat, la varsta la care inteligenta este in plina putere, o parte din impetuozitatea impresiilor, proprie tineretii.

Rostul artei nu este visul, ci viata. Actiunea trebuie sa tasneasca din spectacolul actiunii.

Mila pentru calau inseamna cruzime pentru victime.

Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.

Fiecare dintre noi are patimile lui...dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.

Adevarul si virtutea trebuie sa fie necrutatoare.

Dacă bunăstarea egoistă e unicul scop al vieţii, atunci viaţa devine mai repede inutilă.