Citate de Romain Rolland

Rostul artei nu este visul, ci viata. Actiunea trebuie sa tasneasca din spectacolul actiunii.

Mila pentru calau inseamna cruzime pentru victime.

Cu altii numai impreuna poti infrunta primejdiile toate.

Viitorul nu spera nimic de la om, daca munceste doar pentru propria sa viata si nu pentru eternitate.

Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.

Nici un fel de raţiune nu e în stare să arate omului calea, dacă el nu vrea să o vadă.

Cele mai grele lupte nu sunt intotdeauna cele pe care le dai cu altii. Sunt cele pe care le dai cu tine.

Este supremul lux, cand ai de toate, sa negi societatea; caci astfel scapi de ceea ce-i datorezi.

Ne nastem incarcati de obligatii de tot felul fata de so­cietate.

Fiecare dintre noi are patimile lui...dar sunt unii care au patimi si altii pe care patimile au pus stapanire.

Cea mai minunată muzică a sufletului este bunătatea.

Minciuna îl perverteşte pe cel care o foloseşte înainte de a-l nimici pe acela împotriva căruia e îndreptată.

E absurda credinta ca individualul ar putea fi salvat, atunci cand colectivul ar fi amenintat sa se prabuseasca.

În iubire, ca şi în artă, nu trebuie să spui ce s-a mai spus, ci ceea ce simţi; şi acela care se grăbeşte să vorbească atunci când nu are încă nimic de spus, riscă să nu mai poată spune niciodată nimic.

Ma simt solidar cu toate generatiile care m-au precedat in viata si care au lucrat pentru mine. Nu pot sa fac nimic ca sa le marturisesc recunostinta mea si sa ma achit fata de ele; nimic decat sa fac pentru oamenii care ma inconjoara si pentru cei care vor veni dupa mine ceea ce acele generatii au facut pentru mine; a contribui cu partea mea de lucru, a adauga micul meu graunte, cu un cuvant, a face putinul bine de care sunt capabil.

Nu traiesc cei ce nu mor in fiecare clipa, iar cei ce nu se indoiesc, nu cred.

Intreaga societate se considera oprimata atunci cand unul singur dintre membrii ei este oprimat. Si oprimat se va socoti fiecare individ atunci cand intreaga societate este oprimata.

Omul e menit din natura pentru comunitate.

Un om cu judecata trebuie sa-si alunge din suflet tot ce nu poate fi de folos nici altora, nici lui. Nu ne aflam oare pe acest pamant in primul rand pentru a ne face folositori si apoi pentru a fi fericiti?

Prietenia e un stapan tot atat de poruncitor ca si dragostea… E mult mai mult. Pentru ca dragostea e risipitoare, ia si da cu amandoua mainile. Prietenia e discreta, se multumeste cu putin. Dar acest putin e tot ce e mai bun pe lume.