Cu cât apropiaţii noştri ne seamănă mai mult, cu atât ne plac mai mult; a respecta pe cineva e totuna cu a-l pune pe aceeaşi treaptă cu tine.
© CCC
Să mergi pe calea vieţii înseamnă să învingi permanent nu doar obstacolele exterioare, dar şi formele vechi ale conştiinţei noastre pentru a renaşte şi a ajunge la o treaptă mai înaltă. Aceasta este calea omului spre maturitate.
Atingerea absolutului e fericirea supremă, iubirea împlinită e doar o treaptă spre fericire.
E destul sa ne ridicam cu o singura treapta deasupra umanului, pentru ca toate valorile omenesti sa se confunde si sa dispara.
Perfectiunea nu poate fi atinsa niciodata, ramanand vesnic o treapta mai sus, pe care oricat te vei fi inaltat, vei avea inca sa o urci, tot mai neconsolat si mai fara speranta…iata adevaratul calvar.
Daca vrei sa ajungi pe cea mai inalta treapta, porneste de jos.
Si vis ad summum progredi ab infimo ordire.
Umilinta este la inceputul ambitiei o scara: acela care urca, nu priveste decat spre ea, dar cand, in sfarsit, ajunge pe ultima ei treapta, se intoarce cu fata spre cer, dispretuind acele trepte ce l-au dus spre culme.