Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "liniste"

Nu ar fi posibil, în timp de pace și liniște, să se înființeze societăți de ajutorare în scopul de a acorda îngrijire răniților în timp de război de către voluntari zeloși, devotați și temeinic calificați?

© CCC

Omul ideal este acela care în mijlocul celei mai profunde tăceri și a celei mai mari singurătăți găsește activitatea cea mai intensă, tot el reușind ca în mijlocul activității celei mai intense să găsească liniștea și singurătatea deșertului.

Sunt unele lucruri pe care le înveți cel mai bine în linişte, iar altele, în furtună.

© CCC

Teii stăteau neclintiţi în jurul casei şi, în această linişte indestructibilă, cerul părea foarte aproape, cu toate stelele lui, cu luna cea albă, care se legăna pe coada unui nor subţire.

(Doamnele din Sankt-Petersburg)

Bunicul şi casa şi grădinile lui constituiau cea mai mare bucurie a copilăriei mele, iar acum amintirile mi le aduc în suflet ca pe o oază de linişte şi frumusete paradisiacă.

Nu-i diamantul marea-ncununare

Ci lacrima pe care o culeg

Din geana ta, și încă nu-înțeleg

Ce te-a putut răni atât de tare.

 

Fără durere visul nu-i întreg,

Nici plânsul, zâmbet, fără alinare

Și nici un fel de importanță n-are

După trezirea ta, cu ce m-aleg.

 

Cât timp te pot simți supusă mie

Și încă-i noapte, și ți-e somn, și-i cald,

Străbat în gând întreaga veșnicie

 

Și-ntr-un ocean de liniște mă scald

Veghindu-te cu dragoste mai vie

Decât pe vremuri, stema, un herald.

(Cât timp te pot simți supusă mie)

Ploaia udă pinul, norii negri se întețesc.

Vântul îi scutură florile delicate.

O barză singuratică, iubitoare de liniște,

Se oprește acolo, fără a zbura mai departe.

(Pinul și barza)

© CCC Copyright 2021

Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi.
E liniştea de aur. E seara de cristale.
Candori rătăcitoare trec legănând copacii.
Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar
printre mărgăritare spre infinit aleargă…
Singurătate! Totul e limpede şi stins…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă,
inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă.
Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură…
Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune…
Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot…
Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea…

(Oră imensă)

Cînd zarva zilei se preface-n şoapte,

Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,

Şi-aşterne umbra străvezia noapte,

Iar somnul cu răsplata trudei vine,

 

Atunci începe truda mea şi chinul,

Şi ceasurile picură-n tăcere:

În nemişcarea nopţii simt veninul

Mustrărilor arzînd pîn’ la durere.

 

În cugetul meu trist, noian de vise,

Sfîşietoare gînduri s-au ivit.

Iar amintirea iese din abise

Rostogolindu-şi ghemul nesfîrşit.

 

Şi recitindu-mi viaţa mea în silă

Blestem şi mă cutremur, plîng amar,

Dar rîndurile triste de pe filă

Răsar prin pînza lacrimilor iar.

(Amintire, 1828)

O, dacă Soarta ne unea,

Cum îmi juraseși, mi se pare,

N-aș mai fi fost, în pacea mea,

De-atâtea nebunii în stare!

 

De vină tu ești, deci, deși

Certat sunt eu, pentru păcate,

De cei ce n-au de unde ști

Că tu ai rupt logodna, poate.

 

Mi-era, ca și al tău, curat

Pe-atuncea sufletul, de-aceea

Putea curma orice păcat. –

Azi, altuia îi ești femeia!

 

Aș fi în stare să-i zdrobesc

Și liniștea și fericirea,

Dar pentru că te mai iubesc, regret

Nu-l pot urî – așa mi-e firea!

 

De când plecat-ai, în zadar

Îmi caut tihna, chip de înger!

Tot ce găseam la tine, doar

La multe caut azi, și sânger!

 

Adio, deci, nu te regret,

Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;

Mândria însă-ncet, încet,

M-o face să te-alung din mine!

(…)

 

Azi, caut alte bucurii:

În câte o ceată zgomotoasă

(Pe gânduri, aș înnebuni!)

Încerc sa uit tot ce m-apasă.

 

Dar chiar așa, câte un gând

Se mai strecoară prin beție, –

Și diavolii m-ar plânge – aflând

Că te-am pierdut pentru vecie!

(Unei doamne)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.