Pe cei tari, nesiguranta ii inabusa. Adevaratul curaj nu inseamna sa astepti in liniste evenimentele, ci dimpotriva, sa alergi inaintea lor, ca sa le cunosti cu o clipa mai devreme si sa le primesti.
Nu exista nimic pe care timpul – in trecerea sa – sa nu-l linisteasca sau sa nu-l supuna.
Nihil non aut lenit aut domat diuturnitas.
(Syrus, Sententiae)
Timpul linisteste chiar si cele mai mari necazuri.
Etiam veros dolores mitigat tempus.
(Quintilianus, De Institutione Oratoria)
Exista un soi de oameni care, atunci cand descopera in jurul lor un viciu, o nerozie, pastreaza taina si nu le merge gandul decat cum sa se slujeasca de ea si s-o foloseasca binisor in viata, prin lingusiri interesate…Si totusi, mai exista si speta celor care vazand aceasta falsa si convenita prefacatorie nu-si gasesc linistea pana cand, sub o forma sau alta, nu dau la iveala si nu rostesc adevarul, asa cum il simt.
Saracul se bucura de liniste chiar si pe un drum amenintat de hoti.
Etiam in obsessa via pauperi pax est.
(Seneca, Epistulae)
Daca doresti liniste, potoleste-ti limba care vorbeste prea mult.
Si cupis pacem linguam compesce loquacem.
Nu adevarul in a carui posesie se afla sau isi inchipuie ca se afla, ci osteneala sincera pe care si-a dat-o ca sa-l dobandeasca face valoarea omului, fiindca nu prin posesie, ci prin cercetare ii sporesc puterile . . . Posesia te face linistit, lenes, trufas.