Lumina ce-o simt
navalindu-mi in piept cand te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata in ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata adanc de viata?
Nimicul zacea-n agonie,
cand singur plutea-n intuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de doruri, de-avanturi, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina, ce-o simt navalindu-mi
in piept cand te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata in ziua dintai.
(Lumina)
Dupa ce descoperim ca viata n-are nici un inteles, nu ne ramane altceva de facut decat... sa-i dam un inteles.
Umbra e o reverenta pe care lumina o face intunericului.
“Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti." Ciudat: in aceasta porunca a moralei altruiste, egoismul este propus ca exemplu de urmat, ca model, ca masura.
Unora le place numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.
Un inceput de admiratie fata de adversar, este un inceput de capitulare in fata lui.
Nu numai o mare durere iti poate tulbura o fericire, ci si alta fericire.
O singura rugaciune am: “Doamne, sa nu ma lasi niciodata sa fiu multumit de mine insumi!”
Poetul - un donator de sange la spitalul cuvintelor.
Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.
Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.
A admira pe un ganditor nu inseamna a-i accepta ideile ca atare.
Eu cred ca adevarurile mari sunt asa de aproape si de imediate, incat numai de aceea nu le gasim, fiindca le cautam. Ar trebui numai sa ne deschidem ochii si sa privim; dar aceasta e foarte greu.
Dupa ce apune soarele, orice licurici crede ca el ii e loctiitorul...
Invatat e omul care nu termina niciodata de invatat.
Numai creatia rascumpara toate suferintele.
Vietii nu i-am ramas dator nici un gand, dar i-am ramas dator viata toata.
Absolutul este punctul indiferent al tuturor polurilor, dincolo de existenta si inexistenta, dincolo de real si ireal.
Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.