Citate de Lucian Blaga

Şi ce înseamnă viaţa, dacă nu există durere, remuşcare, lacrimi? © CCC

...Simplul fapt de a visa este foarte important. Vă doresc vise care să nu se mai sfârșească și dorința înversunată de a realiza câteva dintre ele. Vă doresc să iubiți ce trebuie iubit și să uitați ce trebuie uitat. Vă doresc pasiuni, vă doresc tăceri. Vă doresc cântece de păsări când vă treziți, râsete de copii. Vă doresc să respectați faptul că ceilalți sunt diferiți, pentru că meritul și valoarea fiecăruia trebuie adesea descoperite. Vă doresc să rezistati impasului, indiferenței, trăsăturilor negative ale timpului nostru. Vă doresc să nu renunțați niciodată la căutare, la aventură, la viață, la dragoste, căci viața este o aventură magnifică și nici un om rezonabil nu trebuie să renunțe la acestea fără a duce o bătălie crâncenă. Și, mai ales, vă doresc să fiți voi înșivă, să fiți mândri de voi și fericiți, pentru că fericirea este adevăratul nostru destin. Urăile lui Jacques Brel: despre vise, viață și fericire  (1 ianuarie 1968, radio Europe 1, Franta) © CCC   Published on: Feb 2, 2014

Nu vreau să trăiesc. Vreau să iubesc mai întâi și să trăiesc la întâmplare. © CCC

Adversarul care iti este o obsesie va deveni o parte din tine.

Vine un ceas al unei vieti cand iti ramane, printr-o singura fereastra, o singura priveliste, oricare ar fi ea. Citeste atunci cite ai vazut candva, sau macar aminteste-ti, si ai sa crezi ca vei fi fost candva o pasare sau insusi vantul.

Exista un pesimism care se naste dintr-o saracie si altul dintr-un prisos de viata. Cel dintai exprima slabiciunea noastra, al doilea, o nemarginita sete de viata. In cazul dintai, suntem incapabili sa gustam lumea si viata, in al doilea, lumea cu toate comorile ei nu e in stare sa ne indestuleze patimile si nesfarsitul dor de a trai, si zicem: ,,lumea e un rau”.

Putem, daca vrem, sa reducem intreaga arta de a trai la o buna utilizare a limbii. (Lectii de filosofie) © CCC

A trai este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor exista, atata tot.

Hoc est vivere bis, vita posse priore frui. A sti sa te bucuri de viata in orice imprejurare, aceasta inseamna a trai doua vieti.

Nu cred in viata de apoi si nici n-o tagaduiesc: ma bucur pe cat pot de cea care ne-a fost daruita dinainte, ca parte din mostenire.

Viata reala este intalnirea dintre ceea ce credem noi ca suntem si ce vor altii sa fim.

Adevaruri mari cresc numai dintr-un pamant din care cresc si rataciri mari. Cine n-are indrazneala sa "greseasca" nu va descoperi niciodata adevaruri mari.

Un lung tren ne pare viaţa. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit şi când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt staţii! Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Însetaţi după plăceri! Mulţi copii voioşi se urcă. Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit. Vine-odată însă vremea, Să ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut. (Trenul vieții)

Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad, oare nu e un strop din lumina creată în ziua dintâi, din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?   Nimicul zăcea-n agonie când singur plutea-ntuneric şi dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!"   O mare şi-un vifor nebun de lumină facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume şi soare.   Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci - cine ştie?   Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creată în ziua dintâi. (Lumina)

Exista doua realitati, a caror imensa zdrobitoare greutate nu o simtim, dar fara de care nu putem trai: aerul si istoria

Viata intelectuala este fata de realitate ceea ce este geometria fata de arhitectura.

Unii isi analizeaza cu atata staruinta slabiciunile, incat ajung sa le dea alt nume...

E necavaleresc sa combati un aforism altfel decat tot printr-un aforism.

Viata mea este o enigma al carei cuvant este numele tau. © CCC

Traita, viata fuge, descrie zig-zaguri si curbe, de care insul nu e intotdeauna informat si riguros raspunzator.