Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte…
(Praf de stele)
© CCC
Ce este viata?...O succesiune infinita de forme… un conglomerat de aspiratii care se prabusesc intr-un antagonism universal si etern.
Mama m-a adus pe lume în Veneția pe 2 aprilie, în ziua de Paște, 1725. Cu o zi înainte, a avut o mare poftă de raci. Și mie îmi plac foarte mult. La botezul meu am fost numit Jacques Jérôme. Am fost un copil prostuț până la opt ani și jumătate. După o hemoragie de trei luni, am fost trimis la Padova, unde, vindecat de stupiditate, m-am dedicat studiilor, iar la vârsta de șaisprezece ani am fost făcut doctor și am primit haina preoțească pentru a merge să-mi fac avere la Roma.
(Autoportretul unui venețian)
© CCC
Omul, in inima caruia s-a inradacinat atat de adanc dragostea pentru viata, face tot ce-i cu putinta ca sa-si pastreze viata, atat de grea uneori si atat de scumpa intotdeauna.
O femeie este ingrijorata de viitorul ei pana cand gaseste un barbat, in vreme ce un barbat este ingrijorat de viitorul sau atunci cand a gasit o femeie.
A vedea şi a simţi înseamnă a fi, a gândi înseamnă a trăi. *
Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște.
(Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882)
Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.
Stim ca viata e scurta si ca s-o prelungim punem intr-insa amintirea vremurilor care nu mai sunt. Am pierdut nadejdea in nemurirea fiintei omenesti si, ca sa ne consolam de credinta asta moarta, n-avem decat visul unei alte imortalitati, insesizabila, difuza, neputand fi gustata decat cu anticipatie, si care, de altfel, nu e ingaduita decat la foarte putini dintre noi: imortalitatea sufletelor in memoria oamenilor.
Nu incerca sa traiesti vesnic. Nu vei reusi.
Limita dintre viaţă şi moarte se numeşte tăcere.
Sa nu uiti niciodata: Viata este un lucru sublim.
Non est, crede mihi, sapientis dicere: “vivam”
Sera nimis vita est crastina: vive hodie!
Crede-ma ca nu este o atitudine inteleapta sa spui: "voi trai"
A trai maine este prea tarziu: traieste astazi!
(Martialis, Epigrammata)
Viata noastra constienta nu este decat o coaja de nuca plutind pe oceanul inconstientului nostru.
Scopul oricarei vieti: bucuria de a trai. Adevarata bucurie consta in a sti.
Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.
Daca viata e un joc, acest joc trebuie sa aiba totusi o regula pe care n-o cunoastem.
Si daca viata-i trecatoare, sa-i presaram in cale trandafiri.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.