…Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atît de activă şi atît de plină, încît un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege, iar maturitatea le ignoră, vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pînă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vîrsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decît lucrurile materiale, iar restul este uitat. Fiecare an care mi se dădea îl socoteam ca un dar în plus de la Dumnezeu. Socoteam în tinereţe că am să trăiesc cam 60 de ani, n-am să ajung pînă la 70. Am avut întotdeauna obsesia morţii iminente. Cu fiecare an care trecea, încercam să adaug ceva la mine, la persoana interioară, căci persoana exterioară nu mă interesa. Cînd eram în viaţa publică, fiecare an însemna încă o posibilitate de a răspîndi cultura, de a forma cultura, de a răspîndi ceva din traseul fiinţei mele. […] Bătrîneţea nu este o povară. Acum, pentru mine nu există moarte, există «trecere dincolo»…
Qualis vita talis oratio.
Cum este viata asa-i si felul de a vorbi.
În această viaţă, nu este bună decât speranţa într-o altă viaţă care nu există.
Esentialul, in viata, nu este niciodata exprimat.
Viața însăși se schimbă atât de repede. Este atât de greu astăzi să faci previziuni despre cum vor fi lucrurile peste zece ani.
(Contact, enciclopedia creației, emisiune TV canadiană)
© CCC
Nu putem decide câte zile avem de trăit, dar putem face ca aceste zile să fie frumoase.
(O bucată de cer)
© CCC
Lucrurile vietii sunt sfinte. Viata e zidita, pardosita si invelita cu frumuseti.
Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște.
(Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882)
Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.
Miserrimum est arbitrio alterius vivere.
A trai dupa cum iti dicteaza cineva, e un lucru foarte neplacut.
Bucura-te de viata fara sa o compari cu cea a aproapelui.
Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.