Fara de o adancire staruitoare in miscarile si framantarile sociale ale timpului, fara de o patrundere in tainuitele instincte ale neamului, fara de faurirea unor vederi largi despre viata si natura, fara de cunoasterea altor culturi din vremea noastra si din vremuri trecute, fata de care ne afirmam si ne cristalizam propriul spirit etnic-cultural, cum isi inchipuie artistii sa dea lumii o opera de arta, in care sa se concretizeze toate pornirile constiente si inconstiente ale unui om? Operele de arta…sa fie expresia unor personalitati care isi au constiinta cristalizata intr-o hotarata conceptie despre fiinta si rostul existentei, personalitati bogate in viata launtrica, in intrebari, in indoieli, in aventuri si ganduri.
Nu tindem sa cunoastem decat pentru ca dorim sa ne bucuram.
Natura nu se dezminte; chiar si pe drum drept, sarpele tot numai in serpentina merge.
Suferintele noastre isi pun pecetea pe bucuriile noastre, dar nu si invers. De aici subtonul de melancolie al intregii noastre vieti.
Ranile. Mai calde decat fiinta noastra sunt totdeauna ranile.
Dupa ce apune soarele, orice licurici crede ca el ii e loctiitorul...
Ca sa judeci un om, trebuie sa patrunzi cat de cat in taina gandurilor lui, a nenorocirilor, a emotiilor lui.
Sunt adevaruri asa de putin batatoare la ochi, incat descoperirea lor este aproape o creatie.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.