Citate despre Cunoastere

E foarte periculos sa cunosti lucrurile numai pe jumatate.

E nevoie sa ne innoim, sa ne improspatam mereu observatia si vederile noastre, chiar despre aceia pe care ii cunoastem cel mai bine. Nimeni n-are dreptul sa spuna: cunosc oamenii. Tot ce putem spune cu adevarat este: sunt pe cale de a-i cunoaste.

Locul omului in viata nu este determinat de ceea ce ştie, ci de ceea ce vrea si de ceea ce poate. La place de l'homme dans la vie est marquée non par ce qu'il sait, mais par ce qu'il veut et ce qu'il peut.

Orele noastre sunt minute când sperăm să ştim, şi secole când ştim ce se poate învăţa. ©  CCC

Am sentimentul că undeva, în interiorul tău, există cineva pe care nimeni nu îl cunoaşte. © CCC

Nimic nu-i este mai firesc omului decat dorinta innascuta de a sti.

Noi nu cunoastem ce este acela sufletul, ci doar incercam sa-l explicam!

Ce ştim noi despre alţii? Doar ce ne-arată ei. În tăcerile lor nu putem pătrunde. Bănuiesc că fiecare poartă-n suflet câte o cruce şi că fiecare este un rezumat al sufletului celorlalţi.

Numai cand se ingramadesc infrangerile, anii, victoriile, poti cunoaste ceva.

Toti oamenii au de la natura dorinta de a cunoaste.

Realitatea se creeaza prin insusi faptul cunoasterii.

Nu exista nici o fiinta umana atat de solid fortificata incat sa nu gasesti un loc de patrundere spre ea, daca esti destul de inteligent si iscusit.

Cunostintele ii fac blanzi pe oameni, ratiunea indeamna la omenie; numai prejudecatile ii fac sa renunte la aceasta.

Cunoașterea te face fericit, cunoasterea te face liber. © CCC

Oamenii dobandesc cunostinte proportional cu curiozitatea lor.

Putini sunt cei care stiu cat de mult ar trebui sa stie, ca sa stie cat de putin stiu.

Marea problema a spiritului uman, orice drum ar lua, e pretutindeni cunoasterea legilor si cauzelor; nu e multumit cat timp n-a descoperit in noianul de evenimente razlete, fortele permanente si generatoare care provoaca si reinnoiesc invalmaseala schimbatoare din jurul lui. Vrea sa atinga cele doua sau trei pasiuni eterne ce stapanesc omul, cele cateva facultati primordiale care compun rasa, cele cateva circumstante generale care modeleaza societatea si secolul.

Urmați flacăra strălucitoare a adevărului, Căutați să descoperiți căi de nimeni știute. Cu fiecare secret dezvăluit vouă, acum, Spiritul omului crește în cunoaștere Și Dumnezeu crește și mai mare!   Deși florile miturilor le puteți îndepărta, Deși fabulosul întuneric îl puteți risipi Și ceața închipuirii universului o puteți destrăma; Nu vor lipsi noi lucruri de iubit Mai departe, în univers.   Fiecare epocă are propriile țeluri Și uită repede visele zilelor trecute. Așadar, purtați torța învățăturii înainte Și alăturați-vă făuririi cunoștințelor noilor ere. Casa Viitorului să crească!   Dar nu disprețuiți altarele trecutului! Chiar de veți ridica mult mai frumoase catedrale. Pe pietrele lor, flăcările sfinte dăinuie încă, Iar iubirea omului e acolo și le veghează Și lor le datorați respect!   Acum, cu lumea ce se risipește din priviri, Coborâți curcubeul desăvârșit al desfătării, Fiți împăcați cu adevărata înțelepciune. Stelele voastre, o, tineri cuceritori, și ele, Se vor estompa în noapte! (Către tineri) Poezia îi încurajează pe tineri să urmărească cunoașterea și să îmbrățișeze viitorul respectând în același timp trecutul. Îndeamnă la eliminarea iluziilor, dar subliniază valoarea durabilă a iubirii și a tradiției. În comparație cu celelalte lucrări ale autorului, menține o temă consecventă a explorării intelectuale și a progresului generațional. În contextul timpului său, ea reflectă accentul de la sfârșitul secolului al XIX-lea pus pe descoperirea științifică și căutarea progresului, echilibrând în același timp această perspectivă cu o recunoaștere a importanței conservării umanității și a lecțiilor trecutului. Copyright © CCC All rights reserved

Titlul acestui manual de savoir-vivre pentru uzul celor care se întreabă despre misterele lumii, l-am împrumutat de la Maimonide, filosof și doctor evreu născut la Cordoba, apoi musulman, pe vremea lui Philippe Auguste, a Sfântului Francisc de Assisi, a împăratului Frederic al II-lea și a lui Saladin, cu aproape o mie de ani în urmă. Astăzi ca și ieri, suntem cu toții rătăciți. Încă nu știm ce ne-ar plăcea să știm atât de mult: de ce ne-am născut și ce devenim după moarte. Dincolo de accidentele vieții noastre de zi cu zi care sunt suficiente pentru a ne ocupa, motivele și sensul trecerii noastre pe această planetă pe care o numim Pământ ne rămân foarte obscure. Următoarele pagini sunt o încercare de a răspunde la întrebarea: Ce fac aici? (Călăuza rătăciților, Mod de utilizare) © CCC (Ce fac aici? – iată întrebarea la care se străduiește să răspundă acest manual de buzunar, care n-are altă ambiție decât aceea de a descrie cu îndrăzneală, cu naivitate și plin de vioiciune lumea incredibilă în care am fost aruncați fără voia noastră, dar și să livreze, pe cât e posibil, câteva scurte recomandări despre felul în care ne-am putea bucura de ea și despre cum ea ne-ar putea oferi un strop de demnitate. Savoir-vivre: cunoașterea și practicarea uzanțelor în societate; abilități de viață, bune maniere, norme de conduită, etichetă.)

Fie ca acele cunoștințe pe care le dobândim prin lectură să fie pentru noi doar dalta sculptorului; ca ele să ne ajute să tăiem blocul de gânduri și sentimente care alcătuiesc profunzimile fiinţei noastre. (Ore de filozofie) © CCC