Citate de Charles Péguy

Istoria este stiinta a ceea ce nu se intampla de doua ori.  

Istoria umanității devine din ce în ce mai mult o cursă între educație și catastrofă. (Compendiu de istorie) © CCC

Istoria e o simpla anecdota prost povestita.

Ceea ce exista este istorie.

Va fi neplăcut, zice Dumnezeu, dacă nu vor mai fi acești francezi. Sunt lucruri pe care le fac, nu va mai fi nimeni care să le înțeleagă. (Misterul Sfinţilor Inocenţi) "Viețile poporului francez au fost plantate, dezrădăcinate și replantate de-a lungul istoriei. Cuceritorii romani au lăsat francezilor un sentiment de fast și grandoare, precum și o afinitate pentru control și organizare birocratică. Romanii au introdus conceptele de centralizare și birocrație complexă care au prins rădăcini în inimile și mințile franceze. Conceptul actual de grandoare al Franței a fost pentru prima dată îndreptat asupra poporului francez în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Din această epocă epică a apărut ideea că francezii erau gardieni ai valorilor universale prețuite și că țara lor era un far pentru întreaga lume. Francezii se vedeau favorizați, posesori de idei și valori râvnite și prețuite de restul omenirii. După cum se spune, poetul francez Charles Peguy a scris: „Ce neplăcut va fi, zice Dumnezeu, dacă nu vor mai fi francezii."." (Martin J. Gannon, Rajnandini Pillai - Understanding Global Cultures / Înțelegerea culturilor globale) © CCC

Istoricii ajung să extragă mai multe volume dintr-un personaj despre care nu se știu prea multe lucruri. Este un mod de a contempla universul într-un balon de săpun. © CCC

Istoria Galiei este istoria eforturilor pe care o mare comunitate, care nu a fost niciodată o rasă și care a reușit cu mare dificultate să devină o națiune, le-a făcut pentru a dobândi existența, pentru a dobândi personalitate. (De la Cezar la Carol cel Mare: de la origini până în anul 1000) © CCC

Istoria, spuse Stephen, este un coşmar din care tot încerc să mă trezesc. (Ulise)

Ceea ce relatează istoria nu este decât visul lung, visul greu și nedeslușit al umanității. (Lumea ca voință și reprezentare, 1819)

Istoria nu este făcută din victorii sau înfrângeri de moment, ci din marile mișcări care conduc popoare întregi spre glorie sau distrugere. (Doamna Parkington) © CCC

Din istorie, îmi plac doar anecdotele. © CCC

Prezentul este incarcat de viitor.

Istoria (...) este un mare tribunal in care se judeca popoarele si natiunile.

Istoricii s-au deprins prea mult sa acorde o atentie exclusiva manifestarilor stralucite, zgomotoase si efemere ale activitatii omenesti, evenimentelor marete si oamenilor mari, in loc sa infatiseze miscarile mari si lente ale conditiilor economice si ale institutiilor sociale, care constituie partea cu adevarat interesanta si durabila a evolutiei umane, parte care, intr-o anumita masura, poate fi incadrata in legi, si pana la un anumit grad poate fi supusa unei analize precise. Intr-adevar, evenimentele si personalitatile importante sunt importante tocmai ca indici si simboluri ale diferitelor momente ale evolutiei mentionate.

Istoria omenirii ne ofera ideea unui imens ocean de erori, in care inoata la suprafata, raspandite la mari intervale, adevaruri putine.

Istoria umanitatii ar fi trebuit sa ne invete ca nici moartea nu schimba nimic din omnipotenta ideilor inaintate si nici nu poate preveni prabusirea ideilor agonizante.

Reprezentarea artistica a istoriei este mai stiintifica si mai severa decat istoriografia serioasa. Intr-adevar, poezia prinde samburele si esenta, iar relatarea exacta insira doar amanuntele.

Rasismul, lipsa de toleranță, ascunsă sub aroganță, războaiele și consecințele lor marchează istoria țărilor noastre. (Spre lauda lui Yasar Kemal) © CCC

In istorie puterile irezistibile lucreaza in ascuns, ca vulcanii de pe fundul marii...

Istoria este cea dintai carte a unei natiuni...caci intr-insa... isi vede trecutul, prezentul si viitorul.