Citate de Charles Péguy

Istoria se repeta la nesfarsit. © CCC

Istoria, se spune, este Breviarul Regilor. Din felul în care guvernează regii, se vede limpede că Breviarul lor este lipsit de valoare. Istoria, de fapt, în aspectul ei științific, nu a ieșit încă din scutecele copilăriei. (Disertație despre știința omului) © CCC

Istoria (...) este un mare tribunal in care se judeca popoarele si natiunile.

Ceea ce istoria nu uita devine legenda. Ceea ce istoria uita devine istoriografie.

In istorie puterile irezistibile lucreaza in ascuns, ca vulcanii de pe fundul marii...

Istoria este o galerie de tablouri în care sunt puține originale și multe copii. (Vechiul Regim și Revoluția)

Exista doua realitati, a caror imensa zdrobitoare greutate nu o simtim, dar fara de care nu putem trai: aerul si istoria

Istoria este cea dintai carte a unei natiuni...caci intr-insa... isi vede trecutul, prezentul si viitorul.

Şi pentru ei istoria era o poveste ca oricare alta, prea deseori ascultată, şi ţara lor doar o prăvălie de amaneturi. (Ulise)

Fiecare epoca poarta in ea insasi cauzele propriei sale decadente si a disparitiei sale firesti.

Ceea ce relatează istoria nu este decât visul lung, visul greu și nedeslușit al umanității. (Lumea ca voință și reprezentare, 1819)

Ceea ce exista este istorie.

Istoricii ajung să extragă mai multe volume dintr-un personaj despre care nu se știu prea multe lucruri. Este un mod de a contempla universul într-un balon de săpun. © CCC

Va fi neplăcut, zice Dumnezeu, dacă nu vor mai fi acești francezi. Sunt lucruri pe care le fac, nu va mai fi nimeni care să le înțeleagă. (Misterul Sfinţilor Inocenţi) "Viețile poporului francez au fost plantate, dezrădăcinate și replantate de-a lungul istoriei. Cuceritorii romani au lăsat francezilor un sentiment de fast și grandoare, precum și o afinitate pentru control și organizare birocratică. Romanii au introdus conceptele de centralizare și birocrație complexă care au prins rădăcini în inimile și mințile franceze. Conceptul actual de grandoare al Franței a fost pentru prima dată îndreptat asupra poporului francez în timpul lui Ludovic al XIV-lea. Din această epocă epică a apărut ideea că francezii erau gardieni ai valorilor universale prețuite și că țara lor era un far pentru întreaga lume. Francezii se vedeau favorizați, posesori de idei și valori râvnite și prețuite de restul omenirii. După cum se spune, poetul francez Charles Peguy a scris: „Ce neplăcut va fi, zice Dumnezeu, dacă nu vor mai fi francezii."." (Martin J. Gannon, Rajnandini Pillai - Understanding Global Cultures / Înțelegerea culturilor globale) © CCC

Istoricii s-au deprins prea mult sa acorde o atentie exclusiva manifestarilor stralucite, zgomotoase si efemere ale activitatii omenesti, evenimentelor marete si oamenilor mari, in loc sa infatiseze miscarile mari si lente ale conditiilor economice si ale institutiilor sociale, care constituie partea cu adevarat interesanta si durabila a evolutiei umane, parte care, intr-o anumita masura, poate fi incadrata in legi, si pana la un anumit grad poate fi supusa unei analize precise. Intr-adevar, evenimentele si personalitatile importante sunt importante tocmai ca indici si simboluri ale diferitelor momente ale evolutiei mentionate.

Reprezentarea artistica a istoriei este mai stiintifica si mai severa decat istoriografia serioasa. Intr-adevar, poezia prinde samburele si esenta, iar relatarea exacta insira doar amanuntele.

Istoria nu-i altceva decat povestea felului in care oamenii au luat lucrurile in propriile lor maini si in care s-au varat pe ei si pe altii in bucluc din pricina asta.

Istoria umanității devine din ce în ce mai mult o cursă între educație și catastrofă. (Compendiu de istorie) © CCC

Istoria e o simpla anecdota prost povestita.

Istoria umanității este în esenţă istoria ideilor. (Compendiu de istorie) © CCC