Citate de Florin Constantiniu

Rasismul, lipsa de toleranță, ascunsă sub aroganță, războaiele și consecințele lor marchează istoria țărilor noastre. (Spre lauda lui Yasar Kemal) © CCC

Istoria se repeta la nesfarsit. © CCC

Adevarata istorie este cea traita.

Exista doua realitati, a caror imensa zdrobitoare greutate nu o simtim, dar fara de care nu putem trai: aerul si istoria

Istoria (...) este un mare tribunal in care se judeca popoarele si natiunile.

Istoria umanității este în esenţă istoria ideilor. (Compendiu de istorie) © CCC

Ceea ce istoria nu uita devine legenda. Ceea ce istoria uita devine istoriografie.

Tragediile istoriei dezvăluie oamenii mari, dar mediocrii sunt cei care provoacă tragediile. (Regii blestemați / Când un rege pierde Franța) © CCC

Istoria nu-i altceva decat povestea felului in care oamenii au luat lucrurile in propriile lor maini si in care s-au varat pe ei si pe altii in bucluc din pricina asta.

Şi pentru ei istoria era o poveste ca oricare alta, prea deseori ascultată, şi ţara lor doar o prăvălie de amaneturi. (Ulise)

Este imposibil să scriem istoria antică pentru că nu avem suficiente surse și este imposibil să scriem istoria modernă pentru că avem prea multe. (Clio, 1909) © CCC

Când iubești, nu trebuie să vorbești. © CCC

Din istorie, îmi plac doar anecdotele. © CCC

Prezentul este incarcat de viitor.

Istoria Galiei este istoria eforturilor pe care o mare comunitate, care nu a fost niciodată o rasă și care a reușit cu mare dificultate să devină o națiune, le-a făcut pentru a dobândi existența, pentru a dobândi personalitate. (De la Cezar la Carol cel Mare: de la origini până în anul 1000) © CCC

Istoria e o simpla anecdota prost povestita.

În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă. (O istorie sinceră a poporului român)

Ma tem de faptul ca istoria sistematizeaza, ca este o interpretare personala, care nu se recunoaste ca atare, sau, dimpotriva, ca scoate in evidenta cu agresivitate o teorie, ea insasi trecatoare, pe care o ia drept adevar.

Istoricii s-au deprins prea mult sa acorde o atentie exclusiva manifestarilor stralucite, zgomotoase si efemere ale activitatii omenesti, evenimentelor marete si oamenilor mari, in loc sa infatiseze miscarile mari si lente ale conditiilor economice si ale institutiilor sociale, care constituie partea cu adevarat interesanta si durabila a evolutiei umane, parte care, intr-o anumita masura, poate fi incadrata in legi, si pana la un anumit grad poate fi supusa unei analize precise. Intr-adevar, evenimentele si personalitatile importante sunt importante tocmai ca indici si simboluri ale diferitelor momente ale evolutiei mentionate.

Istoria umanitatii ar fi trebuit sa ne invete ca nici moartea nu schimba nimic din omnipotenta ideilor inaintate si nici nu poate preveni prabusirea ideilor agonizante.