Citate de Florin Constantiniu

Sa fim uniti pentru a fi puternici, sa fim uniti pentru a fi fericiti!

Ceea ce omul a legat, natura nu mai poate desface. (Minunata lume nouă) sau Ceea ce omul a unit, natura nu poate să separe.

Schimbarea nu este niciodată ușoară și adesea creează discordie, dar atunci când oamenii se unesc pentru binele umanității și al Pământului, putem realiza lucruri mărețe. © CCC

Si cei slabi, daca-s uniti, devin puternici. (Wilhelm Tell)  

Există mai multă lumină și înțelepciune în mai mulți oameni reuniți decât într-unul singur.

O nuia e ușor de rupt, zece nuiele sunt tari ca fierul. Proverb chinez © CCC

Tu esti alba, iar eu sunt neagra; dar ziua trebuie sa se uneasca cu noaptea pentru a da nastere zorilor si apusului de soare care sunt mai frumoase decat ea! © CCC

Generaţie de demiurgi politici, paşoptiştii au beneficiat de doi factori favorizanţi: contextul internaţional şi extraordinara solidaritate națională. Asupra acestuia din urmă se cuvine stăruit, căci fără vigurosul curent de opinie publică, favorabil unirii, acţiunea lor ar fi rămas în aer. Când Kogălniceanu a spus că „Unirea naţiunea a facut-o”, el a exprimat concis o realitate fundamentală: elita şi masa au acţionat solidar şi unitar.

Prin unire cresc lucrurile mici, prin vrajba pier si cele mari.

E subreda puterea cand nu-i unita snop.

Ce-nseamna un strop?

nimica!

Dar un noian, potop!

Prin unire, veti invinge. Inabusiti toata ura, alungati toate resentimentele, fiti uniti si veti fi invincibili. (Discurs rostit in Gara de Nord, 5 sept. 1870) © CCC

Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.

Aduceti-va aminte in tot locul si in tot timpul ca pamantul este o insula plutitoare, pe care frigul, caldura, foamea, setea, boala si o mie de puteri nevazute se lupta cu inversunare, zi si noapte, pentru distrugerea omului. Veti intelege astfel ca sunteti tovarasul firesc al tuturor oamenilor care vietuiesc fara deosebire de culoare, de limba sau de patrie: ca unirea tuturor sfortarilor individuale este singura tactica care sa poata bate dusmanul comun; ca puterile voastre, resursele voastre, luminile voastre, unite cu cele ale tuturor aliatilor vostri, abia vor ajunge spre a castiga victoria.

Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fiii tăi ar fi fost uniţi totdeauna atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!

Paşoptiştii au fost europeni, în sensul cel mai deplin al cuvântului. Ideologia revoluţionară a depăşit frontierele, într-un sentiment de fraternitate a națiunilor. De aici, Primăvara popoarelor, cum a fost numit fenomenul revoluţionar paşoptist din Europa; de aici, bunăoară, strădania lui Nicolae Bălcescu de a se ajunge la o conciliere între Kossuth şi Avram lancu, în numele solidarității revoluţionare. Europenismul lor nu i-a împiedicat pe paşoptişti să-şi dedice toate forţele împlinirii idealului naţional şi să creeze statul român modern, premisa Marii Uniri din 1918, adică a desăvârşirii unității naţionale.

În atâtea cazuri, păcatele de azi sunt păcatele de ieri, repetate, agravate, tocmai pentru că au fost ascunse, iar istoricii, de teamă că li se va reproșa lipsa de patriotism, au preferat să tacă. (O istorie sinceră a poporului român)