Florin Constantiniu, 8 apr. 1933 – 13 apr. 2012, născut la București, istoric român, membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. În anul 2006 a fost ales membru titular al Academiei Române. A trăit 79 de ani.
Originar din Bucureşti, a urmat Colegiul Naţional Sfântul Sava, apoi a studiat la Universitatea din Bucureşti, absolvind Facultatea de Istorie (1951-1956). În 1968 şi-a susţinut teza de doctorat:”Relaţiile agrare din Ţara Românească în secolul al XVIII-lea”. Doctor în istorie (1968).
Din 1957 a fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, iar în 1977, 1983 şi 1987 a realizat cercetări în Franţa şi SUA. A fost distins cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române în 1972.
A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare. Este cunoscut, în special, ca autor al cărții „O istorie sinceră a poporului român”.
A fost un istoric medievist. A abordat teme variate din istoria națională, insistând asupra istoriei social-economice a secolului al XVIII-lea, domeniu în care a dat lucrări originale, bogate în idei noi și fundamentate documentar.
În mai toate studiile sale, Constantiniu nu a neglijat particularitățile specifice feudalismului de pe teritoriul României și a căutat să încadreze procesul istoric românesc în cel al generalității europene, arătând firească legătura dintre dezvoltarea socială, economică și culturală de la noi cu cea depărtată, din celelalte țări, vecine sau mai îndepărtate.
Un alt domeniu de interes pentru autor a fost studiul problemei celui de al Doilea Război Mondial.
Opere principale:
200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial, (coautori Ilie Ceaușescu, Mihail E. Ionescu), 1984; August 1944: Repere istorice, 1984; Constantin Mavrocordat, 1985; Constantin Brâncoveanu (coautor Paul Cernovodeanu), 1989; România în război 1941 – 1945: un destin în istorie (coautori Alesandru Duțu, Retegan Mihai), 1995; Trecerea Nistrului (1941): o decizie controversată (coautor Ilie Schipor), 1995; O istorie sinceră a poporului român, 1997; Doi ori doi fac șaisprezece. A început războiul rece în România?, 1997; De la războiul fierbinte la războiul rece, 1998; O istorie sinceră a poporului român (ediția a II-a), 1999; O istorie sinceră a poporului român (ediția a IV-a), 2008; P.C.R., Pătrășcanu și Transilvania (1945 – 1946), 2001; 1941. Hitler, Stalin și România: România și geneza Operațiunii „Barbarossa”, 2002; Diplomații români și devierea de dreapta, 2003; Schisma roșie. România și declanșarea conflictului sovieto-iugoslav (1948 – 1950), (coautor Adrian Pop), 2007; De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu, 2007.