Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.
Ce-i oare întâmplarea decât piatra ce prinde viaţă-n mâna unui sculptor? De providenţă-i dată întâmplarea, dar omul trebuie sa o mânuiască…
Adevărul este o oglindă; reflexia lui este insuportabilă pentru prefăcătorie şi ipocrizie.
Ambitia e un cuvant in care se pot ascunde foarte multe lucruri.
Ceea ce omul a legat, natura nu mai poate desface.
(Minunata lume nouă)
sau
Ceea ce omul a unit, natura nu poate să separe.
Ce poate cantari mai mult decat betia entuziasmului?
E greu pe oameni sa-i cunosti si greu,
chiar si mai greu, sa afli ce gandesc.
Generaţie de demiurgi politici, paşoptiştii au beneficiat de doi factori favorizanţi: contextul internaţional şi extraordinara solidaritate națională. Asupra acestuia din urmă se cuvine stăruit, căci fără vigurosul curent de opinie publică, favorabil unirii, acţiunea lor ar fi rămas în aer. Când Kogălniceanu a spus că „Unirea naţiunea a facut-o”, el a exprimat concis o realitate fundamentală: elita şi masa au acţionat solidar şi unitar.
Contra prostiei, chiar şi zeii luptă în zadar.
(Fecioara din Orleans)
Curiozitatea trage cu urechea numai la usile celor fericiti si ale celor stapaniti de patimi.
Prin unire, veti invinge. Inabusiti toata ura, alungati toate resentimentele, fiti uniti si veti fi invincibili.
(Discurs rostit in Gara de Nord, 5 sept. 1870)
© CCC
Idealul moral cel mai inalt pentru care luptam este sa ramanem in armonie cu lumea fizica, aceea care ne asigura fericirea, fara sa rupem cu lumea morala, aceea care ne stabileste demnitatea.
Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare! Dacă fiii tăi ar fi fost uniţi totdeauna atunci şi pământul tău strămoşesc rămânea unul şi nedespărţit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au dus la slăbiciune, te-au dus să-ţi vezi ruşinea cu ochii!
Catre viciu, numai placerea sufletu-l deschide.
Iubirea, pe-un suflet mare, il face si mai mare.
Fantezia e o primavara perpetua.
© CCC