Friedrich Schiller

Friedrich Schiller, 10 nov. 1759 – 9 mai 1805, mare poet și dramaturg german, profesor de istorie a moralei la Universitatea din Jena, considerat unul dintre „prinții poeziei germane”. A trăit 46 de ani.

Fiul unui chirurg în armatele din Württemberg, Friedrich von Schiller s-a mutat cu familia la Lorch până în 1766. De condiție foarte modestă, a reușit, datorită ducelui Karl Eugen de Württemberg, să meargă la universitate unde a studiat dreptul, apoi medicina.

Alocat conform reședinței într-o școală militară, a fugit în 1781 pentru a vedea prima sa piesă, în cinci acte, intitulată „Hoții” la Mannheim. A practicat profesia de bibliotecar și poet de teatru.

Hrănit de ideile lui Rousseau și de mișcarea literară numită „Sturm und Drang” (Furtună și Avânt), a refuzat constrângerile sociale și revoltele împotriva nedreptăților.

A devenit un autor de succes scriind piesele „Intrigă și iubire” în 1784, despre inegalitatea de clasă sau „Don Carlos”, adaptată de Giuseppe Verdi. În 1788, l-a cunoscut pe Goethe, care i-a devenit un mare prieten.

La sfârșitul anului 1788, a devenit profesor de istorie și filozofie la Jena. La Weimar, a fondat Teatrul din Weimar împreună cu Goethe.

Autorul „Imnului bucuriei” a fost numit cavaler și numelui său i s-a adaugat particula „von”.

Friedrich von Schiller a scris „William Tell” în 1804 și a murit un an mai târziu de tuberculoză, la vârsta de 46 de ani.

Opere principale:

– tragedii și drame: Hoții, 1781, prima dramă revoluționară din literatura germană; Intrigă și iubire, 1783; Conjurația lui Fiesco, 1783; Don Carlos, 1787; Trilogia Wallenstein, 1796-1799; Maria Stuart, 1801; Fecioara din Orleans, 1801; Logodnica din Messina. 1803; Wilhelm Tell, 1804;

– eseuri: Despre arta tragică, 1792; Despre grație și demnitate, 1793;

– poemele lirico-filosofice: Idealul și viața, 1795; Artistul, 1789; Zeii Greciei, 1788; Poezii lirice (1797);

– Istoria Războiului de Treizeci de Ani (1791-1793).