Citate de Friedrich Schiller

Si cei slabi, daca-s uniti, devin puternici. (Wilhelm Tell)  

Cel care nu se teme de nimic nu e mai putin puternic decat cel de care toata lumea se teme.

Pune-ți toate ouăle într-un singur coș și... stai cu ochii pe el. (Wilson Zevzecul) © CCC

Şi-a pierdut vara cântând, Greierele, şi flămând, A văzut, aşa, deodată, Pornind viscolul să bată. Nu se pomenea fărâmă De gânganie sau râmă; Şi nemaigăsind nimica, Dete fuga-mpleticit La vecina lui, furnica. Muşuroiul sta clădit, Plin cu tot ce-ai fi râvnit. Magazia cu făină Era sub o rădăcină; Şi, la rând, în multe caturi, Erau saci cu mei pe paturi. Adunaţi într-o firidă, Sâmburi roşii de stafidă.   În dulap şi-ntr-un sertar, Mălai galben şi zahar. Ouăle cu coaja mică Erau ouă de furnică, Căci cumetrele îşi fac Prăjituri şi cozonac. Într-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, Va să zică, un belşug Rânduit cu meşteşug. - Mă rog, maică, dumitale, Sunt în picioarele goale, Am rupt opinci şi obiele De calc de-a dreptul pe piele, Straie ce mai am pe mine, De gol ce-s, mi-e şi ruşine, Am rămas de capul meu, M-a uitat şi Dumnezeu... Luat de vânt, târât de apă, Plăpând ca foaia de ceapă, Încă de la arătură N-am mai pus nimic în gură. Să mă ierţi, de nemâncare S-a prins burta de spinare. Uite ce ţi-aş fi cerut, Niscai boabe de-mprumut... Până pe la Mărţişor... Vreau să rabd, dar nu să mor, Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi Da cu dobândă înapoi. Poţi să-ntrebi dacă nu sunt Om cinstit şi de cuvânt. Ce păcat că gospodina E zgârcită, bat-o vina! În loc să ia din cămări Şi să dea, pune-ntrebări. Că aşa o fi bogatul, Darnic mai vârtos cu sfatul.   - Cum de ceri cu împrumut? Astă-vară ce-ai făcut? Zise potrivindu-şi barba Negri-i ochelari cu laba. - Ce să fac? De mi-e iertat, Astă vară am cântat. Am cântat cri-cri, gri-gri, Nopţi cu nopţi şi zi de zi. - Ai cântat! îmi pare bine! Acum joacă dacă-ţi vine! Şi calica de mătuşă Trânti ivărul la uşă. (Greierele și furnica) (Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)

Trebuie sa facem astazi ceea ce maine va face toata lumea. © CCC

Adevarul e pentru intelepti si frumusetea e pentru o inima ce simte.

Ce-i oare întâmplarea decât piatra ce prinde viaţă-n mâna unui sculptor? De providenţă-i dată întâmplarea, dar omul trebuie sa o mânuiască…

Atunci cand prevezi un lucru cu mult inainte, este usor sa intervii.

Cand vrei sa apuci in mana sapa, sa-i sapi aproapelui tau groapa, gandeste-te ca s-ar putea ca-n locul lui sa cazi chiar tu in ea. E bine groapa s-o putem vedea, mai inainte de-a cadea in ea. In orice lucru, negresit, sa ne gandim si la sfarsit.

E bine ca atunci cand cineva ne imbratiseaza sa ne gandim si la momentul cand ne va palmui.

Contra prostiei, chiar zeii luptă în zadar. (Fecioara din Orléans, 1801)

Sunt unii oameni care, pusi deodata in fata unei intamplari neasteptate, se arata sovaitori si nehotarati, gata sa fie striviti de soarta care pecetluieste brusc sfarsitul. Cei ce  merg prea departe cu prevederea trec uneori prin mai multe primejdii decat cei cutezatori.

Razbunarea omului nobil este iertarea si uitarea.

Pe pământ este loc pentru toată lumea. (Vânătorul din Alpi, 1795)

Si libertatea trebuie sa stie de un stapan! Fara capetenie, si Roma, si Sparta s-au prabusit.

Ce poate cantari mai mult decat betia entuziasmului?

Masoara bine intai adancimea prapastiei inainte de a sari!

Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.

Ah! Popor nestatornic care se supune celei mai ușoare adieri! Vai de cel ce se sprijină pe această trestie! (Maria Stuart, 1801)

Iubirea, pe-un suflet mare, il face si mai mare.